Calin Diaconu

In filmul “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” – succesiune de secvente atent selectionate din viata primului presedinte al Romaniei -, ni se explica de ce, la fiecare revenire in tara dintr-un turneu asiatic (fie ca era vorba de China dar mai ales dupa vizitarea Coreei de Nord), replica pentru Comitetul Central al Partidului Comunist Roman ar fi putut fi urmatoarea:

“To’arasi, voi de ce nu ma aplaudati cum am vazut ca o fac to’arasii nord-coreeni? Oare voi nu ma iubiti la fel de mult ca ei? Va rog sa luati masuri, to’arasi! Va rog sa lasati libertatea to’arasilor nostri, adevaratilor comunisti, sa se esprime! Sa se manifeste in dragostea lor fata de Partid si fata de Statul Român! Daca vor sa aplaude si sa scandeze – sa o faca, nu ma opun, insa va rog pe dumneavoastra sa organizati aceste aplauze si scandari, astfel incat sa evitam orice urma de harmalaie sau neintelegere. Strigatul lor sa fie unitar, to’arasi: ca un singur glas sa se inalte spre cerul patriei vointa de fier a intregului nostru popor! … Si acum, la treaba, stie fiecare dintre voi ce are de facut!”

Vizionand anul acesta filmul, nu numai ca am inteles mai bine etapele prin care “cel mai iubit fiu al poporului” a ajuns sa se masoare cu fortele naturii (inundatii si cutremur) sau cu imperialismul capitalist … ci in special mi s-a parut ca inteleg un anumit specific al dictaturilor comuniste din Asia, anume latura lor de maxima adulare, de idolatrizare a unor personaje de tipul “om normal”, “fratele de langa mine”, “parintele meu”,  transformat in super-erou.

Normal ca am tresarit la auzul vestii ca cel de-al doilea Kim din dinastia dictatoriala a Coreei de Nord a suferit un infarct. Dupa KIM-IL-SUNG (ETERNUL Conducator, pe care noi ca romani ai lui Ceausescu il stiam mai bine drept KIM-IR-

SEN :-)!), acesta a fost IUBITUL Conducator KIM-JONG-IL. Se fac deja pregatirile pentru instalarea MARETULUI Succesor KIM-JONG-UN, care nu are alta sansa de a se impune decat prin fermitatea cu care-si va depasi tatal si bunicul …

Numai ca noi, europeni sau americani get-beget, care nu intelegem diferentele de nuanta dintre acesti KIMI, vom continua sa-i consideram pe toti “o apa s-un pamant”!

Morala zilei: Moartea unui dictator nu inseamna neaparat ingroparea dictaturii!

Image via Wikipedia