Filmul de scurt-metraj, premiat la Cottbus in 2011 – ii are ca protagonisti pe Elena Popa (Ana) si Adrian Vancica (Radu).
Jocul impecabil al celor doi actori da credibilitate unei situatii … greu de imaginat: cum s-ar putea desparti, fara cearta, fara scantei, fara taierea iremediabila a firelor de legatura, doi iubiti, doi soti …
Problema cea grea: cum joci tensiunea nervoasa, fara injuraturi, fara explozie, in tacere si singuratate? Doar Ana, vinovata si umilita de un Radu suprafiresc, isi recunoaste infrangerea in scena palmei din finalul filmului. O palma … (si doar atat!) ne aduce aminte de cuplul traditional, in care ne regasim probabil majoritatea!
Pe cat de simpla ar parea unora ideea filmului, pe-atat de grea si remarcabila realizarea.
Intrebarea pe care si-o pune Regizorul Mihai Sofronea ar putea suna asa: “Cum ar trebui sa se destrame un cuplu modern, bine sudat, intr-o Romanie europeana?” … iar raspunsul lui Radu “suntem un cuplu modern, discutam!” ne face sa tresarim: nu suntem obisnuiti sa vedem asta in jurul nostru. Auzim de batai intre soti, de accese de gelozie, de crime pasionale … dar nu ne asteptam sa intalnim pe strada un sot asteptandu-si nevasta sa coboare de la amant!
Ana, amanta celebra a cantecului popular romanesc (Ană, zorile să varsă,/Lasă-mă să plec acasă,/ La copii şi la nevastă…/ Ană, mândra mea frumoasă!), nu si-a pierdut nimic din vechiul obicei – acela de a atrage ca un magnet fermecat – dar este surprinsa intr-o pozitie noua, datorata modernitatii cuplului si egalitatii dintre sexe.
Acea egalitate care, traita cu adevarat, nu are – in cazul unui conflict – deznodamantul dinainte cunoscut. Barbatul e mai puternic, fizic. Dar daca se-ncapataneaza si nu face apel la aceasta “ultima replica” – a se citi scatoalca sau smetia linistitoare -, atunci e bine sa accepte ca golul exploziei sa fie preluat de partea feminina a cuplului.
Un film care se afla probabil si in atentia Galei Premiilor Gopo, care va avea loc la finalul acestei luni …
March 18, 2012 at 5:11 pm
Oare se va găsi un producător/scenarist/regizor/interpreţi care să realizeze cu acelaş succes sau poate mai mare un documentar în care cuplul, care crede că este pe marginea prăpastiei şi nu mai are altă soluţie decât despărţirea, să găsească sfătuitorul sau soluţia de a rămâne împreună, aşa
cum s-au angajat cândva ? Nu ar fi mai benefic să se arate cum s-a ajuns la pasul greşit, decât că despărţirea a fost amiabilă ?
Poate este o viziune de om bătrân, dar poate merită totuşi un moment de reflecţie.
LikeLike
March 18, 2012 at 7:09 pm
SIgur ca da.
Rostul artei pana la urma acesta este: sa ne opreasca din goana noastra, cand – luati cu treburi pana peste cap, nu mai bagam de seama ceea ce se-ntampla in jurul nostru.
Exista inregistrari interesante cu duhovnici romani, inregistrati cu vizibila mandrie, ca un bun national de care nu aveam habar, dupa 1989: poate s-ar putea pleca de-acolo…
Cuplul a fost mereu in atentia oamenilor de arta, care i-au explorat constructia si prabusirea cu o curiozitate explicabila – pentru ca tensiunea si genul de legatura aici este unul care tine de angajamentul “total”.
Si tema salvarii cuplului se regaseste in acest scurt-metraj: prin abordarea felului “perfect” de a reactiona al personajului masculin interpretat de Vancica.
LikeLike
May 1, 2012 at 1:51 pm
Faina lectura filmului. Dar unde l-ai vazut, Calin? Filmul nu a fost selectionat la Next si nici la Gopo.
Mihai.
LikeLike
May 4, 2012 at 10:12 am
Draga Mihai – ne mandrim cu un prieten comun, Adrian Vancica 🙂
Cum ti s-a parut regulamentul de inscriere la Gopo? Ma intereseaza, pentru ca am primit mai multe semnale …
E prea restrictiv? Prea democrat? Mi se parea normal, ca avand o confirmare externa sa va regasim pe lista nominalizarilor, cel putin …
C
LikeLike