Astazi sunt plouat si infrigurat, sa va spun de ce.
Dupa o noapte de veghe langa pompa care ne-a salvat de la o inundatie sigura, am asistat la o scena incredibila, surprinsa cu ajutorul telefonului destept, scena pe care va invit sa o revedem impreuna:
… mi-am pus cizmele de cauciuc, (din acelea pescaresti pe tot piciorul) am coborat si am stat de vorba cu Doamna din filmuletul de mai sus, am aflat cate ceva, informatii spuse printre dintii care-i clantaneau de frig. Afara erau 8 grade, dar feeling-ul era de -1. Am mai adaugat alte semi-idei dupa puterea de intelegere a unei minti surmenate de stress, si iata mai jos punctele principale pe care le-am desprins, sa fie spre invatatura generatiilor care vor urma:
1. Cand esti foarte hotarat sa ajungi intr-un loc anume, si esti aproape de destinatie, se poate intampla sa nu mai bagi de seama pericolele, sa nu le mai vezi. Doamna mai avea 50 de metri pana la punctul terminus, insa nu a considerat in mod serios balta de pe strada, cea care “rasarise” dupa o noapte de ploaie;
2. Lucrul la o multinationala (Doamna lucra la o firma de dulciuri cu nume mare) presupune sa primesti un “pachet salarial” – in cazul de fata “si masina de servici”. Fiind insa “de servici” si nu “personala”, poti forta nota, incercand sa treci Marea cu un vehicul neclasificat drept amfibiu;
3. Disperarea ne intuneca judecata: privind filmuletul nu ma pot abtine sa nu ma minunez de hotararea incercarii de a muta masina din locul impotmolirii ei, spre inainte … dar acel “inainte” presupune un necunoscut incontrolabil – inainte spre ce? Nu stim, dar disperarea iti da puteri, si atunci impingi la masina, pentru a face ceva, pentru a actiona. Inutil si ineficient, din pacate.
4. Compatimire din partea concetatenilor, atunci cand ajungi in situatii delicate?! Nu sperati la asa ceva, momentul in care masina mare trece pe langa masina mica, ingropand-o practic sub valuri este unul socant! Nepasare, batjocura, rautate – din toate cu varf si indesat.
5. Nu conteaza ca pe strada cu pricina locuiesc un Viceprimar al Capitalei si un Consilier Local de la Sectorul 5. Ca sunt proprietari pe strada oameni din industria publicitatii, avocati, medici, ingineri din domeniul energiei … Nici nu conteaza ca strada respectiva a dat numele unei formatii de muzica ce priveste spre viitor cu incredere – Bulgarush Band, nu conteaza nimic din toate acestea … Felul in care firma de constructii Dancor s-a hotarat sa gestioneze lucrarea de introducere a canalului si a apei este unul absolut naucitor: au inlaturat acum mai bine de doua luni dalele de fier beton care asigurau o minima stabilitate strazii si apoi, au disparut pur si simplu!!! La mijlocul strazii, in dreptul numarului 53, firma a creat cu maiestrie o adancitura, pentru ca apa sa se stranga, atunci cand ploua, intr-un singur loc!!! O gluma a constructorului? O respectare a unui proces tehnologic bine stabilit de specialisti? Nu stim. Ceea ce stim este ceea ce simtim – si simtim mirarea de a trai intr-o tara atat de inapoiata, cu pretentii de “intrata-n UE la 1 Ianuarie 2007”!
O singura intrebare o punem – de data asta direct catre EUROPA, asa nedefinita cum e ea la ora actuala: SUNTETI SIGURI CA AVETI NEVOIE DE ROMANIA PE HARTA VOASTRA ?!? … Si daca da, pentru ce anume?!
October 3, 2013 at 8:18 pm
Bucurestiul… Din Micul Paris a devenit… Mica Venetie!
LikeLike
October 3, 2013 at 8:27 pm
Venetia a fost mereu deschisa spre Orient … Dar nu-mi imaginez gondolierii stropindu-se unii pe ceilalti! Ce spui de mitocanul care trece pe langa doamna?
LikeLike
October 3, 2013 at 9:15 pm
Cred ca a trecut pe principiul: “Daca ma opresc, nu mai plec de pe loc. Mai bine accelerez.” A considerat ca, desi rusinoasa, fuga e mai sanatoasa :).
LikeLike
October 3, 2013 at 9:16 pm
Dupa noi, potopul …
LikeLike
October 3, 2013 at 9:38 pm
Adevarul e ca valul din fata masinii, cel care i-a dat doamnei lovitura de gratie, era in favoarea lui. Nivelul apei era vizibil mai scazut sub masina lui, tocmai datorita acelui val.
Era vreun petic de pamant in zona, unde sa poata opri, sa arunce un cablu de remorcare? Ca, daca nu, mi-e greu sa cred ca cineva ar cobori din masina, in apa murdara, pana la genunchi, in afara cazului in care ar avea cizme de cauciuc.
Iar doamna… ce sa zic? Si-a cam facut-o cu mana ei, daca se poate spune asa. Daca mergea cumva la gradinita, ar fi trebuit sa se gandeasca putin, ca groapa aia era acolo de cateva saptamani. Or, dansa s-a dus cam mult in ea, nu cred ca a condus foarte preventiv, tinand cont de starea vremii si a drumului.
Stiu ca nu suna cavalereste, dar, daca as fi trecut pe acolo, cel mai probabil as fi oprit sa o ajut cu un telefon la 112 sau Pompieri. Sa ma dau jos, in picioarele goale, pe un teren complet necunoscut si acoperit de apa cu noroi, sa o ajut sa impinga masina, nu ma vad.
Asa cum nici ea nu ar fi trebuit sa coboare din masina, mai ales ca apa pare sa fie peste praguri, probabil i-a intrat in habitaclu. Trebuia sa stea acolo si sa sune dupa ajutor.
LikeLike
October 3, 2013 at 9:47 pm
Vorbind cu sora mea, mi-a spus : as fi ramas in masina! Trebuie o doza de temeritate sa te comporti astfel. Mana in sold spune multe!
LikeLike
October 4, 2013 at 9:55 pm
frumos ar fi fost sa te duci sa o ajuti de cand ai vazut, nu dupa 5minute de filmat.. mi se pare urat sa postezi cum ai stat indiferent timp de 5min la fereastra si te-ai mirat.. ar trebui sa ne ajutam mai mult unul pe altul, nu?
LikeLike
October 5, 2013 at 12:58 am
Cred ca masuram timpul diferit. Am plecat cand am vazut ca are un copil in masina … Oricum, nu a contat, caci s-a suparat pe mine!
LikeLike
October 6, 2013 at 8:53 pm
Cum adica s-a suparat?
LikeLike
October 6, 2013 at 9:05 pm
Da. Mi-a trimis un punctde vedere din care rezulta ca eu am facut balta, cu furtunul de la pompa.
LikeLike
October 7, 2013 at 9:19 pm
“Da. Mi-a trimis un punct de vedere din care rezulta ca eu am facut balta, cu furtunul de la pompa.” As merge mai departe cu speculatiile: nu cumva din acest motiv v-ati si simtit vinovat si ati iesit sa o ajutati? 🙂 Facerea de bine e…
LikeLike
October 10, 2013 at 12:14 am
Cand ne vedem iti citesc mesajul privat al doamnei… Si vb despre puterea social mediei!
LikeLike
October 5, 2013 at 12:51 pm
Filmarea a durat doua minute. Apoi m-am dus si eu in baltoaca – dar nu am rezolvat nimic. Da, aveti dreptate, nesimtirea e si a celui care semneaza aceste randuri. Imi pare rau, mi s-a parut ceva interesant.
LikeLike