Eram învățați să ne ferim de darurile pe care le-ar face grecii. Nu ne-am interesat de dările pe care le-ar plăti sau nu grecii statului lor. De aceea, medităm azi la îndelungatul exercițiu al uitării lor de către europeni. În special de către creditorii – care își cer, cu ipocrizie, drepturile (de parcă n-ar ști că nu au de unde primi).
Mai întâi, puțină etimologie. În română, ”a uita – uitare” vine din latinescul ”obliviscor”. În franceză e poate mai clară descendența – ”oublier”. Frații noștri italieni spun ”obliare” și nici spaniolii nu s-au aruncat prea departe: ”olvidar”. Ce ne place e că la noi sensul a rămas dublu – fie uit, că nu mai am ținere de minte – fie mă uit, intenționat, în altă parte: ca să nu văd, să nu știu, să nu pot fi acuzat că n-am făcut nimic din ceea ce trebuia să fac.
Și latinii aveau aceste două sensuri pentru ”obliviscor”: unul este ”pierderea de memorie” iar celălalt însemna ”a neglija”.
Uite că grecii, reușesc să iasă din uitare! Acel ”fără număr, fără număr” pe care maneliștii l-au inventat pentru a defini mulți, foarte mulți bani, începe să capete un contur, infinitul începe să aibe o consistență. Cum o fi să cazi din metafizică în lumea reală? Cum o fi să începi să simți apăsarea infinitului? Iată întrebarea pe care poporul grec și-o va pune în weekend. O întrebare prea grea pentru timpul liber – dacă mă întrebați pe mine. Timpul liber e pentru relaxare, iar referendumul pe tema taxelor ar fi trebuit organizat în timpul programului de lucru.
Oricât ne ajută că știm de unde vine uitarea și câte sensuri are ea, oricât ne vine să compătimim alături de greci (am învățat poate și noi, între timp, că ceva nu e în regulă în creditul luat cu buletinul), tot nu putem ști dinainte rezultatul jocului de-a democrația și ce va urma după.
Însă ceea ce înțelegem acum foarte bine este aceasta: un referendum e de fapt o capitulare a politicienilor în fața unei dileme pe care și-au construit-o singuri. Referendumul – e falimentul declarat al politicienilor.
July 2, 2015 at 11:10 am
“Referendumul – e falimentul declarat al politicienilor”. N-aveti deloc dreptate. In primul rand e o afirmatie aruncata asa, fara niciun argument care s-o sprijina. In al doilea rand se pare ca nu sunteti bine informat. Syriza a venit la putere cu o promisiune: sa opreasca austeritatea si sa renegocieze memorandumul. In momentul in care, din cauza atitudinii creditorilor acest lucru este imposibil, guvernul intreaba poporul sau daca ii da voie sa accepte un acord international care difera in totalitate de promisuinea si ideologia guvernului. E democratie pura.
LikeLike
July 2, 2015 at 11:28 am
Eu văd mai degrabă latura neputinței. Renegociere, tăierea datoriilor, retorica alegerilor sunt partea văzută a lucrurilor. Partea profundă este sistemul de colectare a taxelor și impozitelor. Ori, asta nu cred că se face întrebând poporul ”Cum credeți voi că e mai bine?”
LikeLike
July 2, 2015 at 12:15 pm
Neputina si falimentul sunt doua lucruri diferite. Partea profunda este conflictul politic dintre singurul partid de stanga in europa la putere si egemonia neo-liberala. Toti expertii stiu ca indiferent de sistemul de colectare a taxelor si impozitelor, indiferent de austeritate sau stimul, datoria Greciei nu poate fi platita niciodata. Atunci de ce taierea datoriilor este inadmisibila pentru creditorii? Austeritatea impusa Grecei in ultimi 5 ani a fost un esec economic si social urias . Datoria publica a crescut in loc sa scada. FMI-ul a recunoscut ca daunul pe care austeritatea a produs asupra economiei grecesti a fost de 3 ori mai grav decat previziunile FMI-ului (http://news.bbc.co.uk/today/hi/today/newsid_9782000/9782405.stm.)
Atunci de ce institutiile inca insista puternic pe austeritate?
Din cauza austeritatii numarul sinucuderilor in Grecia s-a duplat si numarul celor infectati cu HIV a crescut cu 52% . Sanatatea poporului in general sa inrautatit cu mult. (Stucker David and Sanjay Basu, The Body Economic: Why Austerity Kills. Recession, Budget Battles and the Politics of Life and Death, New York: Basic Books, 2013.)
Ultima propunere a guvernului grecesc a fost foarte aproape de austeritate dar totusi a fost refuzata. De ce? Pentru ca scopul insitutiilor este sa “omoare” din nastere singura alternativa reala politica in Europa si pentru a atinge acest rezultat suspendeaza democratia si condamneaza la suferinta si agonie un popor intreg.
Referendumul e falimentul democratiei Uniunii, falimentul valorilor pe baza caruia a fost infiintata Uniunea dar in niciun caz falimentul guvernului grecesc.
LikeLike
July 3, 2015 at 11:40 am
Democratie era daca faceau referendum si cand s-au imprumutat de bani.eventual si cand au raportat cifre false
LikeLike
July 3, 2015 at 11:44 am
Mda … atunci era doar politica.
Si viata de noapte unica in Europa, cu buzouki, sirtaki, petale de trandafir si mult uzo …
LikeLike
July 2, 2015 at 12:30 pm
@Regan: multumim pentru materialel transmise si pentru dezbaterea initiata. Deci nu a fost vorba de promisiuni populiste la alegeri? Atunci trebuie sa ne intrebam care va fi următoarea economie care va falimenta, după Grecia? … Apropo, economiile falimenteaza propriu zis. Politicienii sunt falimentari la figurat, atunci cand nu mai găsesc continuarea ideilor … Referendumul nu e o solutie – va urma demisia dacă votul e majoritar in favoarea acceptarii clauzelor de austeritate?
LikeLike
July 2, 2015 at 12:51 pm
Cu placere! consider ca este esential sa fii bine informat inainte de a scrie ceva. Tsipras a declarat chiar in ziua de ieri ca o sa respecte decizia poporului in cazul in care majoritatea va accepta clauzele de austeritate, dar nu va fi guvernul lui cel care va implementa acordul. deci da, va urma demisia. Asta e scopul insitutiilor, sa-l umilieze pe Tsipras si guvernul lui pana cand el va pierde sprijinul si va fi inlocuit de cineva mai “rezonabil”. IN acel moment si propunerea institutiilor va fii mai “blanda”. Cel mai important lucru in pericol este democratia si valoriile europene. e irelevant sa ne gandim care va fi urmatoarea economie care va falimenta fara e vedea soarta guvernului grec.
LikeLike