Calin Diaconu

După ce zeci de ani poporul român a fost mințit in mod sistematic, după ce falsificarea istoriei a însemnat un atentat permanent la adevăr si a intretinut o stare de betie continuă, mahmuri – ne trezim cu o reală durere de cap, debusolati si haotici in mijlocul unui zgomot de fond care se cheamă ”nemulțumire generalizată”.

Ceva nu merge si simțim nevoia de schimbare radicală, o puternică dorință de înnoire, ne dorim să mai gustăm odată din altă mâncare, să redescoperim dulceața Dreptății si a Adevărului.

Căutarea Adevărului nu e însă permisă pentru a-ți face dreptate, sau pentru a demonstra că meriți să te acopere contemporanii cu lauri pentru faptele unor înaintași din care demonstrezi că te tragi. Căutăm Adevărul abia când ne săturăm de Minciună, când ne recunoaștem însetați de respirația completă.

Căutarea Adevărului presupune înarmarea cu frica de Dumnezeu și iubirea aproapelui ca instrumente ale cunoasterii, alături de metoda științifică – pentru că în continuitatea drumului cunoașterii descoperim însăși îndreptarea noastră.

Nu putem cere dreptate lui Dumnezeu, ar însemna să ne dorim răzbunare. Ci ne vom ruga pentru îndreptarea lucrurilor.

Nu vom alerga după Adevăr, ar însemna să ne înțepenim în idei fixe și orgolioase. Ci ne vom ruga să primim cu sufletul curat, lumina Adevărului.

Adevărul nu poate fi acel ceva convenabil părții mai pricepute in oratorie sau cercetare – ci este ceea ce transformă în bine relația dintre oameni. Adevărul lucrează sufletele, le frământă, le încălzește.