Folosită în faţa unui pahar cu vin – expresia „VIAŢA ESTE TRECĂTOARE” împrumută din falsul libertăţii absolute: şi dacă viaţa noastră se trece odată cu anii, asta nu inseamnă că putem face chiar tot ceea ce dorim, ci trebuie să punem frâu poftelor noastre. Cu alte cuvinte, să numărăm paharele ce le avem în faţă.

 

Principalul motiv al vieţii fiecăruia dintre noi, al vieţii „individuale” – este cel al mântuirii. Cum se împacă o viaţă trecătoare şi deci limitată, cu mântuirea – care este absolută? Prin aceea că fiecăruia i se acordă o şansă egală. Toţi pornim la drum în viaţa noastră cu şansa egală de a descoperi, de a afla cine suntem; adică trebuie să înţelegem şi în aceeaşi măsură să şi facem ceea ce distingem ca Bine. Un Bine care se află în afara noastră, dar pe care avem capacitatea de a-L simţi şi dori în interiorul nostru.

 

Cum ştim dacă Binele pe care îl simţim este adevărat sau fals? În primul rând, prin zestrea lăsată nouă de cei dinaintea noastră, care au primit, aflat şi consemnat pentru noi. Moştenirea aceasta există în cărţi şi în gene. Nu e nevoie să redescoperim că roata vieţii se învârte ci trebuie să ne însuşim principiile sau legile după care funcţionează viaţa şi convieţuirea noastră. Căci libertatea mea se termină acolo unde începe a celuilalt… atât din frumoasă modestie cât şi din practică autoapărare.