Blocaj al minții care preferă a se concentra pe imaginar, în loc să lumineze drumul care duce spre izvorul Adevărului, frica poate paraliza mai rău ca o dilemă (aceasta-ți oferă măcar aparența unei amăgiri, o amânare a sentinței) …

Ce premiu binemeritat pentru Prințesă, altul decât acela de a-și afla Prințul inimii?! Sufletul-pereche, cel care, odată descoperit, expune deplina singurătate și imperfecțiune… Una din cele mai frumoase povești ale Fraților Grimm, exemplifică – în limbajul iubirii – despre uitarea promisiunilor și percepția diferită a realității, în funcție de interesele de moment.

După ce vom reciti, cu ochii de-acum, Povestea Regelui Broscoi (a Prințului Fermecat), probabil ne vom întreba: Ce ne trezește interesul? Ce ne plictisește? Cum de reacționăm diferit față de aceeași oameni, în funcție de dispoziția de moment și avantajele pe care le țintim? Cum de suntem gata să-i îmbrățișăm pe cei tineri și frumoși și de ce-i respingem pe cei bătrâni și bolnavi?

Există un soi de frică scârboasă, care ne face să negăm realitatea promisiunilor noastre. Ce bine că parte a palatului nostru de lut este Împăratul-Conștiință, cel care ne-aduce aminte de Etică și Morală, fără de care lumea, așa cum o știm, s-ar prăbuși rapid în anarhie …