Comentarii din Cetate



Vremea pandemiei ne pune in fata unor schimbari urgente de comportament.

Pe de-o parte, suntem chemati sa ne acoperim trupurile cu masti, combinezoane si manusi. Pe de alta parte, suntem preocupati de faptul că noile tehnologii care faciliteaza comunicarea online ne expun unor riscuri reale. Nu le sunt toate regulile scrise (abia dacă a inceput procesul de legiferare), lipsește accesul universal la spațiul online, și mai sunt încă destui analfabeți cuminți, care fie se feresc de tastatura telefoanelor inteligente sau/și nu vor să învețe limba engleză …

Însă, momentul în care vom vota online, se apropie, ca un firesc al noilor forme de comunicare. Îl vom accepta, după cum am acceptat să ținem jurnale de idei online, să ne auzim cu prietenii pe Facebook, să vizităm muzee în spațiul virtual și bineînțeles, să ne facem cumpărăturile, la distanță. Și ne vom pune toate speranțele în softurile certificate de organisme apolitice, în care vom avea reprezentanți onești, cu o înaltă ținută morală.

Tot atunci, însă, vom mai afla un lucru. Că adevărul înscris în inimile noastre are nevoie de intimitate și de dialogul cu Dumnezeu, intermediat de Preot. Și vom constatat, că pentru a ne odihni cu adevărat, pentru a simți cu adevărat, e nevoie de altfel de contact. Îi vom spune ”ca pe vremuri” sau ”varianta tradițională” (old school) … și poate vom suferi de nostalgie, dacă vom pierde pe drum învățămintele istoriei. Nu de alta, dar alegerile s-au furat și în 1946, când nu s-a votat nici cu mănuși, și cu atât mai puțin, online sau în limba engleză. Iar de atunci, continuăm să construim o lume parcă tot mai mincinoasă.

Oare ne vor scăpa transparența online-ului și limba engleză de … minciună?!


Biserica, de când a luat ființă – pe Cruce, atunci când sutașul a împuns coasta Domnului – este în criză. Și va rămâne în criză, până la finalul veacurilor (PS Virgil Bercea).

Există o criza a Bisericii? Dacă e reală, de unde vin frământarea și neliniștea? De unde? De orișiunde, numai din indiferență, nu. Firescul crizei este legat de freamătul lumii, din misiunea Bisericii, trăită prin înnoită chemare. Căutarea omului, pe care Biserica îl definește ca pe aproapele nostru … 

Omul ca ”aproapele nostru” – această comuniune cu celălalt străbate toată învățătura Bisericii. În chiar Rugăciunea Domnească ”Tatăl nostru”, atunci când cerem pâinea noastră, cea de toate zilele – nu o cerem numai pentru noi. O cerem pentru a o împărți cu ceilalți, căci spunem dă-ne-o nouă astăzi.

Cu atitudine de copii care au încredere deplină în Tatăl lor, conștienți de universalitatea și particularitatea acestei cereri (căci nu ne-ar veni la îndemână să spunem: dă-mi-o mie, așa-i?), înțelegând și acum-ul clipei care este cel mai prețios dar al eternității, acela de a se toarce în prezent ca o condiție a existenței, ne strângem în jurul mesei și mulțumim Domnului pentru că acum vedem limpede: rodul muncii noastre este răsplata hranei pe care ne-o oferă Dumnezeu.  

Intenția muncii noastre nu poate fi îmbogățirea și nici îndestularea. Vom munci, iar din rodul muncii noastre vom putea aduce laudă …

Biserica este vie, atentă la starea societății, și are menirea de a cunoaște, de a îndruma și mai ales de a ajuta creația – adică pe om, ca parte a lumii create de Dumnezeu, adică pe noi, urmași ai lui Adam, cel salvat prin răscumpărare, de iubirea lui Isus.

Omul de azi, împreună cu aproapele său, are aceeași misiune pe care a primit-o din veac, strămoșul nostru: aceea de a stăpâni lumea. De aici, decurg câteva întrebări fundamentale:

  • Ce este binele comun?
  • Cum se realizează dreptatea socială?
  • Cine este aproapele, mai ales acela aflat în suferință?

Biserica are o responsabilitate socială, iar vocea ei trebuie să se facă auzită. Cum? Prin creștinul educat, cultivat. De aici, necesitatea de a educa politicienii.

Intervenția Bisericii asupra lumii este prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin Evanghelie și Apostol, în Liturghie, prin celebrarea Sfintelor Taine ale Sfintei Liturghii, prin împărtășirea comună din trupul și sângele Domnului … iar cuvântul predicii ne explică Evanghelia în prezent: adică, raportat la viața turmei care ascultă. Orice analiză – inclusiv (sau mai ales) cea asupra demnității persoanei umane, are nevoie de un punct de referință. Iar acest punct de referință, pentru un creștin cultivat – este Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată câteva principii, enunțate în timpul celor trei zile de Seminar ACRO, de către Pr Felix Roca; asistentul spiritual al Actiunii Catolice din Romania:

  1. Biserica nu este de domeniul privatului;
  2. Săracii sunt diamantele Bisericii (Sf Ioan Damaschin);
  3. Persoana umană are o demnitate intangibilă;
  4. Omul este locotenentul lui Dumnezeu pe pământ (a ține locul – loco + tenente)
  5. Omul este singura ființă pe care Creatorul a vrut-o pentru ea însăși;
  6. Unicitatea omului: nu suntem identici, nu suntem trași la Xerox (sic!);
  7. Omul este creat din iubire, și este răscumpărat de o iubire și mai mare;
  8. Viața are un caracter sfânt și inviolabil;
  9. Conceptul persoanei include trei aspecte:
    • Identitatea morală,
    • Constituția fizică,
    • Responsabilitatea juridică
  10. Cele patru principii ale învățăturii sociale ale Bisericii sunt:
    • Binele comun
    • Demnitatea umană
    • Solidaritatea 
    • Subsidiaritatea

Problemele actuale ale omenirii vor duce oare Biserica spre adaptarea la moda lumească? 

Pot toate problemele lumii deveni probleme ale Bisericii, fără discernământ? 

Lumea de azi a dezvoltat o aplecare de a-și crea probleme din orice: ne putem certa din orice, putem fi zile întregi în dezacord permanent

Va intra Biserica în această capcană a rezolvării conflictelor – sau va păstra o oarecare distanță igienică față de problemele lumii.

 Sau poate va face o alianță cu ONU, spunând, fie – (a.) cele 17 obiective strategice sunt si ale noastre sau (b.) iată cele 17 obiective ale voastre, le-am revizuit, și vă rugăm, ascultați-ne – ele sunt deja cuprinse în cele două porunci lăsate nouă în pază și practică – de Domnul …Da, cele două Porunci ale lui Isus, le aflăm în Evanghelia după Sf Marcu, cap12; 28-34.

Omul, fiind creația lui Dumnezeu, alege liber să-I asculte chemarea și se pleacă în fața lui Dumnezeu, așa după cum libertatea se va supune adevărului.

Și rămânem cu întrebarea (pentru un viitor Seminar). 

Există o ruptură reală între Biserică și societate? O ruptură care ar avea la bază cele câteva forțe, identificate de Profesorul Christopher Tollefsen – care au acționat ca frâne în dezvoltarea armonioasă a Ecclesiei, în sensul adâncirii unei prăpăstii istorice între Biserică și societate, astfel:

  1. Tentația Bisericii de a colabora, după 313 – cu statul, cu domnitorii si cu principii – mai degrabă decât cu masele (nu înseamnă că turma a fost uitată – doar că a fost mai puțin implicată în rezolvarea problemelor)… o tentație a Bisericii spre politică (schimbarea lumii prin actul de conducere);
  2. Tentația Bisericii de a se retrage, meditând în rugăciune, mai degrabă decât a intra într-o relație plenară, un angajament total cu poporul, cu turma, ceea ce poate duce la:
    • Distanțare, elaborarea unui sistem sofisticat de preoți fără popor;
    • Disoluție (plecând din Reformă), elaborarea unui sistem în care avem un popor de preoți (și implicit, un popor care nu mai are nevoie de preoți);
  3. Tentația superiorității creștinului retras din treburile spurcate ale lumii corupte (după modelul călugărilor, o așa numită exacerbare a celibatului): creștinii practicanți recunosc în călugărul care se roagă, un model puternic, un mijlocitor real – și, prin imitație, refuză și ei, implicarea plenară în societate …

Așadar, e bine ca Biserica să nu cadă în păcatul urmăririi modei lumești … și în aceași timp, cum facem să ne întoarcem (ca Adunare a Poporului, Ecclesia) la Biserica Sfinților Apostoli, la acea stare de propovăduire curajoasă cu riscul propriei vieți a Cuvântului lui Dumnezeu, a Evangheliei lui Isus: model de viață, inspirație și filtru mereu actual de cunoaștere și acțiune, în lume. 

Călin Diaconu,

Președinte AGRU Național

Materiale de studiu pentru Învățătura Socială a Bisericii

impreuna pe drumul cunoasterii

Impreuna, pe drumul cunoasterii … Așa e Binele – un drum strâmt. Avem libertatea ocolirii, a salturilor in stanga si in dreapta … dar prin aceasta, nu vom avansa spre scopul nostru principal, care rămâne: mântuirea …


Agnus Dei

Agnus Dei, sculptură din prima jumătate a secolului al XII-lea, atribuită lui Nicolo. Se află în catedrala din Ferrara, care are hramul Sfântului Gheorghe …

Tu, ce l-ai întreba, dacă l-ai întâlni?

Vă mărturisesc că nu l-am cunoscut pe primul om care s-a îmbolnăvit de coronavirus. De aceea, nici nu vă pot spune dacă mai trăiește sau dacă a murit. Nici măcar, nu pot să vă confirm cu certitudine, dacă e chinez sută la sută sau doar după mamă. Și nici, dacă era un străin oarecare, nechinez, aflat cu treabă prin China, prin Wuhan sau aiurea pe-aici, pe undeva, pe acest Pământ tot mai rotund, în preziua îmbolnăvirii sale. Nu știu nimic despre primul om bolnav de coronavirus, și totuși … dacă acela ar (mai) trăi și presupunând eu l-aș cunoaște, și aș avea dreptul să-i pun o singură întrebare: care ar fi aceea?

Prima care-mi vine în minte, ar fi una care să-i sondeze sufletul. Starea conștiinței. L-aș întreba, de pildă, cum își poartă povara îmbolnăvirii atâtor semeni: ”Și ia zi, prietene, cum te simți?” … Anonimul perfect, ascuns poate și astăzi printre noi sau poate deplâns de câteva luni de cei dragi lui (fiindcă e posibil să se fi stins înainte de orice mărturisire), de-ar trăi, poate s-ar tângui, privind în gol, aducându-și aminte de cele ce-a greșit, atunci când a făcut-o: fie rătăcirea de-o clipă, fie obiceiul strâmb de-o viață, ar privi concentrat la momentul păcatului său, l-ar recunoaște și l-ar mărturisi. Sau poate, nu ar găsi puterea să o facă. Sau nu i s-ar părea interesant și ar refuza să intre cu mine, în acest joc. Sau poate omul acela, oricare ar fi fost sau va fi fiind el încă, nici măcar nu și-ar aminti …

Atunci, mă gândesc dacă l-aș fi întrebat, altcumva. Dacă aș presupune că a deschis Biblia, atunci l-aș întreba: ”Acum îl înțelegi, dragă prietene, pe Adam?”. 

Iată o întrebare partinică, pusă de pe o poziție fermă, al cărei răspuns mi-ar spune mai multe, dacă l-aș primi. Aș afla astfel, dacă e familiarizat cu religia iudeo-creștină, dacă a auzit de păcatul originar … ce discuție interesantă am purta, până-n miez de noapte, despre moarte în primul rând, și când se va inventa vaccinul împotriva ei, până ni s-ar îneca vorbele în sughițurile plânsului de mila proprie sau ni s-ar permite să ne ridicăm, având conștiințele spălate de o bună spovadă. Și aș renunța la apelativul evident ironic, și l-aș numi ”Frate” … indiferent de culoarea pielii.

…….

În noua realitate a distanțării sociale, avem timp să medităm despre ce este, despre cum a intrat în lume, și mai ales despre felul în care se răspândește, păcatul. Avem timp să medităm asupra morții și poate vom înțelege că păcatul este moartea

Aleși de Dumnezeu, iudei și creștini, să purtăm cu de-a sila, în transmisiune live sau streaming, necazul și freamătul răspândirii unei pandemii, cu statisticile ei macabre și gustul de apocalipsă, avem șansa să ne întrebăm asupra Marii Sărbători care ne-a însoțit pe tot acest drum. Fie că ne socotim urmași ai lui Avraam (zis și Ibrahim), ai lui Moise sau ai lui Isus Hristos Domnul și Răscumpărătorul nostru, și unii și ceilalți, recunoaștem, prin același nume, Sfintele Paște.

Cei care știu citi de la dreapta la stânga, recunosc în ebraicul Pesah – פֶּסַח, amintirea Păsării Domnului, care a trecut peste Egipt, atunci când poporul ținut prizonier, visa la eliberare. Cei care citesc de la stânga la dreapta, vor recunoaște că în urarea Hristos a-nviat! stă bucuria credinței lor în înviere și răscumpărarea noastră din păcatul strămoșesc (adamic)! Vorbim la fel, dar înțelegerea noastră e diferită? Putem afla unitatea în diversitate? 

Înțelepciunea – culme a cunoașterii – presupune, desigur, o bună memorie. Dar, pe lângă păstrarea ei, înțeleptul va  recunoaște (odată cu limitele puterilor sale, și aflat în fața evidenței fragilității propriei ființe), sensul transcendenței în jocurile eternității cu timpul. 

E vorba despre Adam și Noul Adam, în povestea acestor zile. 

Și cum-necum, pricepem că trebuie să încercăm, împreună, de acum înainte. Împreună, să vedem și să ne recunoaștem greșelile, împreună să luptăm cu răutatea, împreună să alinăm suferința celuilalt, împreună să punem capăt rătăcirii sau stării de servitute sau războiului dintre noi … 

Odată cu eliberarea, dacă vom accepta această coroană a solidarității, ne vom întări voința, autocontrolul și vom crește standardul responsabilității sociale, pentru a ne redobândi libertatea. Ne vom trezi că am urcat încă o treaptă în istoria omenirii. Va începe o nouă perioadă, acum – că avem borna universal recunoscută a unui eveniment care a zguduit umanitatea pe tot cuprinsul ei. Poate în această epocă nouă, ne va fi dat să înțelegem unicitatea Binelui și cu siguranță vom aprofunda multiplele nuanțe ale răului, mai ales puterea lui șmecheră, aceea de a se adapta timpului prezent. 

Drumul strâmt spre Adevăr ne va uni în epoca post-coronavirus, iar spiritul gregar se va bucura tresărind cu recunoștință, atunci când ne vom regăsi frecându-ne unii de ceilalți. Numai de nu ne-am buluci cu toții spre poarta acestei noi forme de înțelegere a comuniunii, căci este loc pentru toți cei chemați, fie că ne numim evrei, creștini sau arabi, și toți aceia pentru care legământul credinței într-unul Dumnezeu este sfânt și actual  … 

Dacă mi-e permisă o glumă, în vremurile acestea noi, Adam se va privi și va fi privit cu alți ochi, atunci când va strănuta sau va scuipa pe stradă … și tocmai de aceea, va avea de luat câteva măsuri înțelepte, la nivel planetar.    

(București, în 24/25 Aprilie 2020)

 


georgio vasari la speranza

Georgio Vasari (1511 – 1574), Il ritorno della Speranza

Acest pământ roditor, barca noastră comună, a ajuns în repaos forțat, la domiciliu.

Ferice de cei care au unul? Poate suntem chemați să ne întrebăm de soarta oamenilor străzii?  De soarta celor care nu și-au cunoscut niciodată familia, abandonați fiind de părinți și crescuți prin orfelinate până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru a fi apoi abandonați a doua oară, printre noi ceilalți, care preferăm să nu-i cunoaștem?! Poate sunt și ei printre chemați – cu cât cinism – de legea militară, să rămână închiși (unde?) … până la noi ordine?

Sau ne este dat acest timp, să ne interesăm – istoricește vorbind –  de arheologia acumulărilor dobândite de țările bogate: averile din palate și castele, din hoteluri și resorturi de lux și chiar din cimitire: de la mausolee până la piramide … , adică tot ceea ce a fost construit de om cu gândul la strălucirea și amintirea veșnicei lui pomeniri,  … vom vedea acum, în această pauză prelungită, starea și validitatea bogățiilor acumulate, ordinea din cămări și felul în care va fi folosit prea-plinul unora, pentru a liniști foamea, setea și frigul celor mulți …

Poate însăși ideea de avere și avuție trebuie să o reașezăm în firescul contribuției pe care o are la libertatea noastră, să o reașezăm în urma ființării noastre, a sănătății noastre care nu poate fi arestată la nivelul persoanei. Există – învățăm asta acum – o sănătate a omenirii, o sănătate a Planetei. Dacă barca ia apă, și eu mă voi scufunda odată cu ea … e limpede?

Apoi, în afara prea-plinului cămărilor noastre sau a precarității existenței în general, găsim în sfârșit timp să reflectăm asupra odihnei datorate,  de parcă am fi ieșit cu toții la pensie, înainte de vreme și fără a avea merite deosebite …  pentru a reînvăța importanța meditației zilnice, a rugăciunii de mulțumită pe care suntem chemați să o aducem lui Dumnezeu, pentru aceste vremuri de pace și bunăstare pe care le trăim.

Izolarea la un domiciliu pe care se presupune că-l avem, în mijlocul unei familii de care se presupune că aparținem și căreia-i purtăm și ne poartă de grijă, suntem invitați să-l iubim mai mult pe aproapele nostru: atât pe acela pe care zicem că-l cunoaștem, doar pentru că împarțim același acoperiș  … cât și pe acela despre care zicem că nu avem de ce să-l cunoaștem, pentru că este doar străinul, pe care-l întâlnim întâmplător, pe stradă …

Din casă, înțelegem altfel dimensiunea spațiului public? Hai să ne întrebăm – ce trebuie să fi simțit Noe, în ultimele zile înainte de a arunca ancora? Cât de mare trebuie să-i fi fost bucuria, atunci când porumbelul i-a adus înapoi ramura de măslin? (Geneza, capitlul 8, 6-12)

 

”Nu pot zice: ce este aceasta? Pentru ce este aceasta? Căci toate sunt făcute cu un scop.” Cartea Înțelepciunii lui Isus Sirah (39, 26)

acum si atunci

Acum si atunci: unde sunt râurile de turiști curioși, dornici să vadă, simtă, cunoască minunile Veneției … ce sensuri noi se rescriu în industria ospitalității, a orașelor muzeu, care și-au reglat timpul interior după anotimpul fluxului de turiști?! 


Pe măsură ce avansăm în lupta cu pandemia, învățăm că în afara lumii de dincolo, există și o lume de după, care se va exprima în continuitatea vieții pentru cei care, eventual, vom supraviețui. Continuitate, dar în același timp – îndrăznim să sperăm acest lucru – cu transformări majore. Dacă ne va schimba mentalitatea și modul nostru de viață planetar va intra într-o nouă etapă, poate vom vorbi de o epocă post-coronariană, sau de o generație de coronarieni (Generația C) … care va înțelege și interpreta în mod diferit moștenirea culturală a umanității …

Iată ce ar putea fi diferit, ce ne așteptăm să fie altfel, în lumea de după

  • Va fi reevaluată importanța sistemelor de sănătate, atât la nivel național cât și internațional. Se vor aloca mai multe fonduri pentru cercetare, inclusiv pentru bioinginerie – totodată, se vor rescrie regulile cercetării științifice, de la măsurile de securitate până la transparența raportării rezultatelor. Știu, securitatea și transparența par a nu face casă bună împreună, dar o listă a laboratoarelor, pe nivele de dotare și specializare va fi necesară. Vedem că efectul unei pandemii este la nivelul unui război atomic …

 

  • Tentația poveștilor despre această perioadă va fi mare. Vor fi chemați la rampă scriitorii de SF, editurile și casele de producție vor solicita scrierea și producerea cu cât mai mult realism a unor scenarii apocaliptice, iar regizorii vor avea de pus în operă producții din care nu vor lipsi pandemiile, dar și alte situații de dezastru planetar, despre care știm că s-ar putea întâmpla oricând: ciocnirea planetei cu un meteorit, topirea calotei glaciare, inundarea coastelor, deșertificarea, anarhie la nivel global …  Astfel, se va susține un proces de pregătire a populației pentru dezastrele ce vor urma. Dar dacă, dimpotrivă, sociologii, psihologii și preoții buni cunoscători ai sufletului omenesc se vor pune cu toții la masa dialogului, căutând alte moduri de pregătire ale umanității pentru ceea ce va veni? Vom avea de ales, între cultivarea temerilor noastre și valorile credinței: iubirea generatoare de pace și întrajutorare …

 

  • Va fi recunoscută și respectată munca la distanță, în toate formele ei: vor înflori platformele de educație la distanță și până la firmele de transport și logistică … va crește mult importanța (dependența) conexiunii la internet, shopping-ul online și bineînțeles, utilizarea spațiului colaborativ (conferințele online) …

 

  • Respectul față de Familie: dacă oricum stăm împreună – Bunici, Părinți, Copii -, dacă oricum ne ajutăm și ne împărțim sarcinile, hai să vedem: ce putem face pentru ca solidaritatea să beneficieze de legi noi: recunoașterea muncii casnice, plata bunicilor care au grijă de nepoți, …

 

  • Respectul față de conducători (de la primari la președinți de state) în măsura în care vom revizui responsabilitățile și le vom testa capacitățile. Va trebui să revedem un pic teoriile despre stat (rolul statului in salvarea națiunii dar și  rolul formațiunilor supra-statale – ex Uniunea Europeană), rolul consilierilor științifici și a specialiștilor în diferitele ministere ale statului. Presupunem că interdependența planetară va genera o mai bună colaborare între state, de asemenea, că între stat și sectorul privat vor fi legiferate măsuri speciale pentru situații de criză. Transparența raportărilor, aceleași sisteme metrice, … inclusiv unificarea calendarului Bisericilor creștine poate fi un exemplu! Dar în afara exemplelor de împăcare și ecumenism ce vor veni dinspre Biserici,  se va întări rolul armatei pentru situațiile de criză – e de presupus că vom căuta să avem oameni pregătiți în SMURD, IGSU, Pompieri, Jandarmi, Poliție …

 

  • Vom scrie reguli noi (poate o să apară chiar o legislație nouă?) pentru comportamentul social în vreme de criză. Vom da alt sens al activităților sociale care însemnau distracție – sau distragere de la esențial – astfel, industria de miliarde a evenimentelor sportive si culturale va avea probabil greutăți majore în a se redefini / relansa. Vom afla de reguli noi in spațiile publice, în hoteluri și în restaurante … Poate ni se va părea firesc (sau dacă nu, vom fi obligați de lege) să stăm acasă dacă suntem răciți … Vom realiza importanța educației unui comportament social responsabil, inclusiv prin reglementarea consumului …

 

  • Vom impune reguli noi și în materie de igienă – atât acasă, unde fiecare vom reînvăța spălatul pe mâini (cel puțin 20 de secunde!) și unde vom folosi dezinfectanții mai degrabă decât parfumul … dar și în spitale sau diferite locuri de muncă, unde nu vom permite accesul persoanelor care nu vor fi mai înainte scanate pentru verificarea temperaturii …

 

  • Poate vom merge chiar mai departe, reinventând regulile salutului și vom înlătura de pildă, îmbrățișarea sau strângerea/sărutul mâinii … apoi, vom trece cu toții la salutul japonez, considerat mai igienic și chiar mai respectuos … ;

 

  • În timp ce unii dintre noi vom dezvolta un soi de agorafobie, alții vom tremura redescoperind adevărurile lui Malthus și a altor vizionari mai vechi sau mai noi. Nu putem să nu semnalăm intervenția din anul 2015 a lui Bill Gates – care se ascultă desigur altfel, prin prisma actualelor experiențe;

 

  • Vom analiza fragilitatea umană, ce are o dependență constitutivă de lutul din care este plămădită și care e programată să închidă ochii la împlinirea vârstei de 135 de ani – și vom continua să revizuim sistemele de protecție ale slăbiciunilor noastre – de la standardul echipamentelor până la măsuri de disponibilizare a spațiilor din morgă și cimitire … dar, ce bine ar fi dacă în acest proces al măsurilor raționale, vom atrage și zestrea de înțelepciune a preoților care cunosc și trăiesc mesajul Bibliei – căci principiile general valabile, dreptul natural există și are puterea adevăratei schimbări (ce se produce în interiorul fiecăruia) …

 

  • Gânditorii vor comunica politicienilor, până ce aceștia vor înțelege și se vor apleca cu mai mult respect asupra legilor care protejează viața, cu tot ce implică acest punct – de la ocrotirea noului născut și a  bătrânului/bolnavului decuplat de la sistemul de ventilație, până la condamnarea și oprirea definitivă a războaielor; retragerea din societate a armelor și renunțarea la industria de armament, până la ocrotirea diversității speciilor și măsuri normale de îmbunătățire a calității vieții (inclusiv sau mai ales a aerului pe care-l respirăm, apei pe care-o bem …). Poate vom interzice prin lege să fie mâncate anumite animale … (lilieci, șerpi, șobolani …)?

 

  • Vom înțelege planeta ca sistem interconectat; iar egalitatea în fața morții va fi documentată de tocmai de circulația acestor viruși, foarte iubitori de democrație, care nu deosebesc intre bogati si saraci, desi aparent par a avea o preferinta fata de batrani (pe care i-ar vrea si mai izolati decât sunt) …

 

  • Riscul va fi să intrăm într-o lume a dezbaterilor sterile despre cum va fi mai bine, ce vom avea de făcut și cum să ne pregătim pentru viitor, pentru a exista și peste 100 de ani …mai mult, fiecare – cu sensibilitățile și trecutul său, va insista asupra suferinței lui unice, cu care-și va legitima propunerea de înnoire. Înțelepciunea pe care însă ne-o dorim, este să construim propunerile de la nevoile celuilalt (de asemenea, Biserica știe multe despre iubirea aproapelui) …

 

  • Vecinătatea va căpăta alt sens: vecinul de casă și contactul activ din media socială, cu cine vei petrece oare mai mult timp, cu cine vei schimba mai multe idei edificatoare, cine te va ajuta să-ți șlefuiești concluziile, să progresezi … ? Vom defini tot mai mult viața ca timpul pe care-l petrecem împreună

 

Voi cum simțiți ziua de mâine? …

Next Page »