Daca ne situam la nivelul anului 1907, atunci e OK.
Daca ne lasam insa imbatraniti social de experienta a doua razboaie mondiale, a unor improprietariri si nationalizari, a cel putin trei Constitutii de referinta (cea din 1923, cea din 1965 si cea din 1991), si a doua Revolutii – una in 1989 si cea legata de patrunderea lumii virtuale in capetele noastre… atunci nu mai e OK!
Sau poate o fi la mijoc vreo manevra mediatica de “intinerire a targetului de audienta” al postului REALITATEA? Atunci, de ce ni-l propuneti pe dl Victor Rebenciuc – care are priza mai mare la cei trecuti un pic de 40 sau chiar 50?!
Preluata/adaptata sau nu din titlul poeziei “de manual” a lui George Cosbuc, campania duce in eroare grava. RESPECTUL SE CASTIGA, NU SE CERE! Un exemplu concret, zilele acestea: Marian Dragulescu – cel care a castigat respectul si admiratia noastra! A tacut, a muncit, a facut. In rest – cum sa te trateze cineva cu respect, de sus in jos? Numai astfel: prin ofranda, prin sacrificiu de sine. Ca Dragulescu. Ore si ore de munca, vointa si sudoare. Pentru a nu lasa nimic la voia intamplarii!
Atunci cand poti mai bine decat celalalt, cand demonstrezi acest lucru iesind din stramtoarea unui circuit national, cand te confrunti la nivel planetar cu colegii tai de generatie si razbesti pana sus – se cheama ca… AI CUCERIT RESPECTUL! (vezi si Hertha Mueller)
Cu alte cuvinte, campania ar fi trebuit sa sune ceva de genul:
LASATI-NE SA VA RESPECTAM!
sau
DATI-NE MOTIVE SA VA IUBIM! (SUNTEM PREGATITI!)
… dar poate, era prea “pe fata”!
Calin Diaconu 
October 19, 2009 at 9:09 pm
“Noi vrem respect” e o metafora, nicidecum o milogeala.
LikeLike
October 20, 2009 at 5:55 am
Asa e – insa corpul social are nevoie de informatii clare, limpezi, mai ales din partea unei televiziuni de nisa – care aduce a CNN. Vezi, metafora se cere … interpretata, simtita, gustata … si asta o face fiecare in felul sau! Daca venea din partea Romania Cultural, era altceva. Insa tot cu gandul la Cosbuc m-as fi dus.
LikeLike
October 20, 2009 at 10:21 am
cred ca exista si situatii la limita intre respect si drept, iar sa soliciti dreptul este mai degraba sa soliciti respectul. La coada la benzina, sau la paine, la rand la banca etc.
Ce ne facem, invocam vreun drept? Sau poate asteptam sa intre si aici bonurile de ordine, implementate, iata acum cu succes, nu numai la banca, ci si la casieriile operatorilor de telefonie mobile 🙂
LikeLike
October 21, 2009 at 5:40 am
Dreptul e diferit de respect. Primul tine de lege (daca nu-l batjocorim in expresia “Da-mi ba’, dreptul meu incoace, ca daca nu, te ia naiba!”) iar al doilea tine de morala, de constiinta treaza sau adormita, care ar trebui sa existe in fiecare din noi. Cand spun ca respectul “se castiga”, ma refer la resortul care pune in miscare admiratia mea fata de altul. Implica o recunoastere a valorilor dobandite de celalalt – neaparat prin fapte palpabile sau vorbe memorabile…
LikeLike
October 22, 2009 at 11:41 pm
…noi vrem ! dar stim sa dam…?
LikeLike
October 24, 2009 at 3:44 am
Chiar asa … spunem “are parte de noroc in viata” – atunci cand soarta individului e marcata de relaxarea din scaldatoare.
Si spunem: “are parte de respectul …cuvenit” – numai atunci cand omul si-a castigat aceasta cinste (pozitie, onoare, atribut social).
E mult mai greu sa dai decat sa iei,
e mult mai usor sa ceri de la altul sa faca decat sa faci tu,
e la fel ca in parabola cu barna si paiul!
LikeLike