Perioada care urmează se anunţă una tare agitată pe planul revendicărilor sociale. Şi, din păcate – după semieşecul mişcărilor din sistemul de învăţământ, iată că o mână de ŞOFERI ai RATB au obţinut într-o singură zi şi primă de Paşte, şi mărire de salariu… Ce să înţelegem de aici?

În primul rând – un cuvinţel despre şoferi. Sunt o specie aparte, am avut şansa de a împărţi timpul meu cu ei în cele şapte sezoane de ghidăreală… Am înţeles cred, încă de atunci – stând alături pe scaunul din dreapta, că tupeul din trafic, bazat pe cunoaşterea Codului rutier, cultiva în ei un sens primar al dreptăţii şi o viteză de reacţie pe care o mai întâlneşti doar la ospătarii care îşi iubesc meseria… Numai că aceia o fac din pasiune şi motivaţi de bacşiş iar şoferii sunt nevoiţi să reacţioneze din instinct, cum se spune. În plus, aş adăuga că disciplina cu băutul la volan – le întăreşte şi mai mult voinţa… Sensul carnetului pentru un şofer profesionist este de asemenea – altul decât pentru noi, amatorii!

CFR-ul nu mai e ce era odată, în ’33 – când cu Vasile Roaită şi Atelierele Griviţa. Nici tipografii nu mai sunt vârful de lance al sindicatelor timpurii (privilegiaţi corectori de texte, zeţarii erau probabil printre cei mai informaţi oameni ai timpului lor…). Medicii – supuşi unei formidabile campanii de head-hunting, cu arogante emisiuni de “ştiri” în care se prezintă diferenţele de salarizare între ai noştri şi ai lor, probabil că vor emigra masiv în perioada următoare, iar cei rămaşi vor fi prea ocupaţi pentru a căuta mai mult decât o baderolă albă de tip japonez… Profesorii, cum spuneam – par a nu putea ieşi din “şahul etern” în care guverne succesive reuşesc să-i ţină (poate ar fi timpul să se caute la liderii de sindicat?).

În fine, şoferii RATB-ului dau semnalul: cu tupeu şi hotărâre se poate obţine câte ceva… INFLATION, MAYBE?