Zăpada cade peste oraşul de câmpie, care s-a extins mai mult decât poate fi curăţat (dar’mite condus cum trebuie!)…
Maşinile şi oamenii folosiţi la curăţat zăpada, o adună cu sistem în movile pe cea care nu poate fi cărată în afara cetăţii…
Timpul trece, vremea se-ncălzeşte, apa zăpezii se topeşte – iar în urma ei rămâne realitatea tristă a prafului care se va elibera din nou în atmosferă …
Zăpadă absorbantă ...
Calin Diaconu 
February 22, 2011 at 8:20 pm
Cand a venit in Bucuresti pentru prima data, un prieten bun din strainatate mi-a spus: “Oras interesant, dar tare prafuit!” 🙂
LikeLike
February 22, 2011 at 8:29 pm
Nimic nou sub soarele sudului !
Calatorii straini de pe vremea postalionelor si chiar mai vechi au spus acelas lucru. Intresant este cum de Bucovinenii reusesc sa-si mentina curata casa, curtea si privata, iar vecinii lor, botosanenii, nu. Poate gasesti unraspuns !
LikeLike
February 22, 2011 at 8:37 pm
O fi mai mult praf in Botosani si matura mai lenta ? :))
LikeLike
February 26, 2011 at 9:40 am
Chestiunea care trebuie conştientizată mai multe componente.
Prima e aceea a URÂTULUI GRI, care se revarsă în valuri asupra inconştientului nostru, de fiecare dată când îl atingem cu ochii.
A doua, mult mai gravă: PARTICULA AGRESIVĂ, care-şi face loc spre plămânii noştri…
Pe lângă aceasta din urmă, starea de nămolire şi murdărire a încălţărilor pe timp de ploaie sau dezgheţ – e un disconfort temporar pe care ajungem să … ni-l dorim!
LikeLike