Calea Regală

 

 

Avem dreptul să ne îndrăgostim de trecut? Dacă da, cât de departe să mergem cu exprimarea acestei iubiri față de ceva ce nu mai există?

Orice exagerare poate duce la dezechilibru și de aici la boala care se cheamă nostalgie – ca formă de exprimare a înstrăinării față de prezent, nu mai e mult…

Felul în care arta exagerează pentru a evidenția diferențele între tiparele diferitelor societăți – este acceptabil din start: artei i se poate ierta orice, ba chiar nu ne-am simți noi înșine confortabil pe fotoliile sălii de specatcol, dacă nu am fi ”mișcați” sau ”scuturați” un pic de ceea ce vedem și auzim pe scenă!

Spectacolul merită văzut atât de către cei în vârstă, care vor găsi în el o formă de răzbunare (de genul: ”că bine le mai zice, dom’le, Puric ăsta!”) cât mai ales de către cei mai tineri spre foarte tineri, elevi de liceu în special – cărora de fapt se adresează. Ei vor primi o temă de casă, cu titlul (posibil): ” EXISTĂ ȘI O ALTĂ CALE? Ce știți despre Calea Regală?”

Dan Puric merită din plin felicitările noastre pentru consecvență și pentru efortul de a nu renunța la un subiect care pare să nu mai intereseze nici măcar pe cei din Familia Regală a României, de vreme ce un Principe ca Duda era gata să se înscrie în cursa pentru … Președinție!

Royal Fashion sau Baletul la putere!