Am fost in fuga prin Rupea, am ajuns pe inserat. Folosind ultimele raze de soare si puterea blitzului, iata mai jos cateva poze despre stadiul lucrarilor, dar mai bine spus: felul in care se lucreaza la renovarea uneia dintre cele mai mandre cetati din Ardeal.
Mai jos, vedeti cum romanii – ajutati generos de prietenii lor europeni, cauta sa refaca cu cele mai primitive metode, o constructie care s-a straduit sa reziste veacurilor. Tencuiala cade deja, proiectul de schela s-a pierdut, fantana adanca si cu apa limpede e de domeniul trecutului, dar undeva, departe … se aud deja autocarele pline de turisti curiosi sa viziteze tara lui Dracula!
Pe o stanca de bazalt ...
... cetatea avea nevoie de mesteri priceputi in proiecte!
... mesteri de suprafata, pentru care tencuiala e pe primul loc!
... iar tencuiala fara schela nu se poate!
... o schela europeana, pe masura valorii proiectului!
Calin Diaconu 
March 31, 2011 at 4:35 pm
In mod normal, la acest gen de lucrari se foloseste cam aceeasi tehnica sau macar aceleasi materiale ca la constructia initiala. Bine ar fi ca cetatea sa nu se transforme intr-o simpla expozitie, ci sa fie reintegrata in viata de zi cu zi a locului, asa ar fi mult mai atractiva.
LikeLike
April 1, 2011 at 5:21 pm
E un lucru imbucurator ca au inceput santierul la Cetatea Rupea. Din pacate dau cu tencuiala noua peste zidurile vechi, nu se mai vede piatra aceea batrana … şi autentica!
Iar schela fara proiect in zilele noastre – e nu numai o rusine ci primul semn ca se lucrează “in regim propriu”, de minim efort financiar.
Ergo, dacă banii trebuie decontati la UE … cred ca trebuie sa lucram dupa standarde UE, respectiv cu proiect de schela.
Exemplu nedorit: se imbata un muncitor şi cade de pe schela. Ce zice Legea? Ai avut proiect la schelă, protecţia muncii şi cască pe cap?
🙂
LikeLike
April 5, 2011 at 8:35 am
Am si eu o mica precizare. S-ar putea sa ma insel eu, insa nu prea cred. Cetatea a fost construita in diferite etape. Mai intai s-a facut cetatea de sus, apoi mult mai tarziu ultima constructie care acum se “renoveaza”.
“Dirijorii” ca sa ma exprim asa, au fost sasii si ungurii, ei erau mesteri, românii erau agricultori. Asta nu inseamna insa ca n-au participat la caratul bolovanilor de pe la 20 km distanta.
Unde vreau insa sa ajung ? In Rupea sasii au mai ctitorit si o biserica, a carui turn si zid de aparare sunt si au fost mereu tencuite. Biserica fortificata de la Homorod, de asemenea saseasca, este tot tencuita, asa a fost de la inceput. Tencuiala este o “semnatura” vizibila si pe alte cetati si biserici sasesti din Ardeal. Vezi si Sighisoara.
Faptul ca e alba acum ( se va invechi cu timpul ) contrasteaza intradevar puternic cu restul. Nu sunt de specialitate, insa daca-i puneau un pigment, sa estompeze din albul care te loveste pur si simplu la mir, cred ca nu se mai discuta atata. Insa asa cum ne-am obisnuit, nu iese fum fara foc. Ori nu ne pricepem si discutam despre tehnica gresita folosita la renovare, ori ceva adevar este, da nu tine in orice caz de tencuiala. Cetatea a fost tencuita si a avut acoperisuri din tigla. Daca o s-o faca asa cum a fost, n-o s-o mai recunoasteti din fotografii. Unii or sa spuna ca au stricat-o. Va rog insa sa va aduceti aminte ca aceasta cetate, sub forma actuala, nu este dacica. Deci nu tu murus dacicus, nu tu piatra la vedere, nimic care sa tina de rupestru. Poate doar stanca de bazalt de dedesupt, da pe aia o ctitorit-o Pamantul.
Si ca sa punem “cireasa pe tort”, interesul pentru cetate este strict comercial. Adica se vrea un sut in fund pentru turism. Sut in fund cu sensul de “te leg de bocanc ” ca sa te fac sa mergi mai departe nu sa puturosesti aiurea. Deci interesul economic este cel mai important. Altfel cred eu ca o adevarata renovare ar trebui sa dureze 10-15 ani. Si ar trebui pentru asta sa descoperim petrol in subsol ca sa ne permitem sa-i “inviem pe strabuni”. Decat sa nu se faca nimic, si zilnic sa mai cada cate ceva, mai bine asa. In anul in care m-am nascut eu, o furtuna puternica a zmuls acoperisul cetatii. Sper ca astazi dupa 40 de ani sa apuc sa-l vad si eu, asa cum era.
LikeLike
April 15, 2011 at 3:40 pm
@ Sabin:
Multumim pentru comentariu! Sunt totusi doua “aspecte ale chestiunii” situate pe planuri diferite:
1. metoda sub-sub-contractarii unei lucrari in cadrul unui proiect castigat la o licitatie probabil cinstit organizata si desfasurata … care a dus la tristetea de schela pe care o vedeti in poza. Tristete care vorbeste despre economiile celui care s-a angajat sa faca fizic, nu pe hartie, proiectul
si
2. chestiunea solutiilor aplicate (unde nici eu nu ma pricep, dar din ce am auzit, se pare ca mortarul nou ataca pe cel vechi in cadrul nu stiu carui tip de proces chimic) – existand deja unele cazuri care ar trebui sa ne dea de gandit (Rasnov, de pilda).
Suntem departe de ce ar trebui sa fim, insa vorba Dumneavoastra: mai bine ca se face ceva, decat nimic :-)!
LikeLike