Filmul lui Lucian Pintilie – realizat imediat dupa Revolutie, in 1992 – ne propune astazi, la aproape doua decenii de la lansare, o tema de reflectie cat se poate de actuala: pentru a ne raporta la trecut, pentru a ne analiza radacinile, trebuie sa o facem in liniste, cumpanit, in echilibru …
Ori, tocmai acest lucru pare ca a fost refuzat in mod constant romanilor in ultimii 20 de ani: vremuri linistite, in care sa privesti spre trecut pentru a-l intelege fara a-ti pocni in urechi bombe si mitraliere, fara a ti se umple narile de fumul aplicatiilor militare, fara a ti se ingrozi ochii de violuri … Mintea cere sa fie lasata in pace pentru a gandi corect, pentru a avea perspectiva si a intelege orizontul!
Acest loc al linistii este reprezentat in film de stejarul spre care alearga cei doi eroi spre a se regasi, stejarul a carei coroana vazuta presupune radacini pe masura, daca vreti, stejarul din interpretarea memorabila a lui Aurelian Andreescu…
Leave a Reply