Tipar, tiparnita, intiparit … ce frumos suna: “mi s-a intiparit in minte” … sau “mi s-a intiparit in suflet”!

Cunoasterea intiparita se intampla precum intr-o tiparnita medievala: mai intai trebuie sa existe materialul dur, sculptat cu textul predestinat foilor de hartie.

Hartia alba se aseaza cuminte, la locul ei, pentru a primi un text dinainte scris pentru ea.

Singura libertate ai spune ca este a cernelii … Numai ca nici ea nu are voie sa greseasca doza optima: prea putin – si nu se vede scrisul; prea mult – si se ineaca literele, aparand riscul de pete!

Tiparul – Legea; Hartia – Sufletul si Cerneala – Faptele noastre de zi cu zi …

Aveau timp pentru carti