Virginia Zeani

Cand Doamna Virginia Zeani s-a ridicat sa ne multumeasca – celor care am participat ieri in cadrul lansarii volumului autobiografic “Canta che ti passa” (rom. Canta, ca sa-ti treaca) – am retinut dragostea fata de publicul ei, fata de cei care au venit sa o admire, sa o atinga cu privirea, sa ii asculte mesajul: pentru ca, la un moment dat, Doamna Zeani (la cei usor peste 80 de ani ai Domniei Sale) ne-a spus “Dragii mei, regret foarte mult ca voi nu stati jos, pe scaune – de ceea, nu am sa vorbesc mult si, cu permisiunea voastra, am sa o fac stand in picioare, la fel ca voi…”

Dragostea fata de public – pentru ca un mare creator de roluri stie ca scena e locul unde se revarsa trairile salii pe care o are in fata. E minunata aceasta forma de recunostinta fata de cei carora le oferi talentul si munca ta. Poate de aceea se spune “Dar din dar … se face Rai!”: eu va daruiesc ceea ce am primit la randul meu!

Darurile cu care a fost inzestrata de la Bunul Dumnezeu Doamna Virginia Zeani – o frumusete desavarsita a trupului si mai ales o voce de soprana “assoluta” – s-au distilat in timp, intr-o desavirsita frumusete a sufletului, o bunatate si o dorinta de a imparti bucurie …

Va invit sa ascultati o inregistrare pe care am gasit-o pe YouTube, http://www.youtube.com/watch?v=zFsQWCXEEt4&feature=related momente de vraja in interpretarea muzicala, cu care eu personal nu m-am intalnit pana acum. Continuind vorba lui Sever Voinescu, care remarca ieri ca “marii compozitori s-au afirmat in secolul XIX, iar marile voci in secolul XX” – ne intrebam ce sanse de afirmare raman veacului acestuia?

Nimic intamplator, evenimentul de ieri a avut binecuvantarea si sprijinul Prea Sfintiei Sale Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic al Oradei.

Virginia Zeani - lansarea cartii "Canta che ti passa"