Un dialog purtat (aproape) deloc in contradictoriu ...

11 Octombrie a fost o seara aglomerata la Ateneul Roman. Motiv de speranta ca ar exista un interes real din partea bucurestenilor fata de discutii purtate pe tema credintei sau, mai degraba – de speranta si admiratie fara rezerve fata de modul in care Editura Humanitas stie sa-si faca temele… atunci cand lanseaza o carte “grea”!

E suficient sa amintim ca au fost cooptati in aceasta actiune un Ministru al Culturii si Ambasadorul Romaniei la Vatican – pentru a ne face o imagine asupra anvergurii actiunii culturale de ieri seara.

Pe scurt, cateva idei si ganduri pe care le-am retinut cu aceasta ocazie:

  • Cartea lansata in Romania de Excelenta Sa, Cardinalul Gianfranco Ravasi – “Intrebari privitoare la credinta. 150 de raspunsuri la intrebarile celor care cred si ale celor care nu cred” – ridica, prin insasi titlul ei, urmatoarea dilema: Intrebari vechi cu raspunsuri noi? sau, dimpotriva – Intrebari noi cu raspunsuri vechi? … si, avand in vedere ca raspunsurile au fost date de un reprezentant al Bisericii, putem inclina fara a ezita, spre a doua varianta!
  • Proiectul mai larg din care face parte aceasta lucrare, se cheama “Il Cortile dei Gentili” – si este unul care se straduieste sa adune laolalta, pe respiratorii aceluiasi aer care suntem: adica de-o potriva cei credinciosi si cei necredinciosi … De ce? Pentru ca – mirare! – aerul libertatii (caracteristica a conditiei umane) nu poate fi despartit de ziduri, s-atunci nu ar fi rau sa incepem exercitiu de toleranta prin impartirea aerului pe care il respiram :-)!
  • Unitatea oamenilor pare un ideal tot mai greu de atins, daca ne gandim ca pe langa credinciosi si binecredinciosi au mai aparut si ateii, agnosticii, indiferentii, falsii credinciosi … Un cuvant de lauda mi s-a parut ca aud pentru acei atei care s-au interesat in mod real (autentic), in timpul vietii lor de Dumnezeu, vrand  sa-L cunoasca (dar nereusind sau poate nerecunoscand oficial aceasta).
  • Se pare ca in lumea de astazi, pentru majoritatea dintre noi, nu mai conteaza incotro ne indreptam – cat mult mai mult ce anume vom manca maine! Competitia aiuritoare intre Dumnezeu si Cardul-care-poate-totul  a marcat evolutia omului contemporan: acesta a ajuns sa tresara tot mai rar la vagile ecouri ale unei moralitati pe care o mai simte inca – insa pentru cata vreme? Reactii stravechi ale “omului nou” sunt doar cele care se declanseaza in fata durerii, a despartirii de persoana iubita, a disparitiei constientizata ca iminenta!
  • Daca lasam sa dispara Codul Bibliei din zestrea noastra culturala – vom avea problema neintelegerii unei mari parti a creatiilor din trecut (adica vom ajunge sa ne uitam la picturile din catedrale si muzee ca la picturi rupestre: ne plac dar nu le intelegem! – HRP)
  • Pastrarea Traditiei nu trebuie fortata ca pe vremea planului cincinal si a Cantarii Romaniei – am ajunge la o “muzeificare a valorilor” (vezi Catedralele goale, adica pline de turisti si fara de credinciosi in rugaciune). Mai degraba, sa fim preocupati de trairea cu sufletul a valorilor traditionale!
  • E foarte important – pentru a incheia cu un ton optimist in fata pericolului relativizarii lumii de astazi – sa cuprindem intelegerea diferentei dintre gol/vid si absenta/lipsa. Daca “vidul” semnifica nimicul si ne afecteaza sufleteste in cel mai grav mod prin instrainare, “absenta” este cea care ne pune bataile inimii in miscare, ea naste sentimente – nostalgia, amintirea! Cu alte cuvinte, se-ntampla sa uit Legile lui Moise, insa pentru a nu ma cufunda mai rau, trebuie sa recunosc ca simt asa: “Nu-mi aduc aminte unde le-am pus, insa simt ca sunt pe-aici, pe undeva!”