Apropo de ceea ce meritam – anume, sa traim din amintiri daca nu mai putem altfel -, iesind ieri de la concertul lui Tom Jones, vad un afis din care imi zambeste … Engelbert Humperdink (n. 1936)! Va fi si el peste cateva zile la Bucuresti …
La fel, Nana Mouskouri (n.1934) si ceva mai tanarul Salvatore Adamo (n.1943) – vor veni sa incante publicul de varsta a doua si a treia, in Decembrie la Bucuresti …
Pai atunci, ma intreb – in mod cu totul democratic – daca nu e timpul sa ne dorim sa ajunga pe malurile Dambovitei si Cliff Richard (n.1940) sau si mai bine, … Harry Belafonte (n. 1927) 🙂 ?
Sau, mai avem de asteptat :-)?!
November 19, 2011 at 7:29 am
Da, romania e cimitirul elefantilor practic poti sa spui ca daca un cantaret vine in romania cariera lui se apropie de sfarsit
LikeLike
November 19, 2011 at 3:23 pm
Frate, preturile biletelor nu sunt deloc pe final de cariera! Iar Sala Palatului e o reteta de succes – se umple pana la refuz de fiecare data …
E un trend al nostalgiei, care a inceput sa prinda: unde-s vremurile de altadata, cand eram tineri, fara dureri, cu echipe de fotbal in primavara europeana …
LikeLike