Drumul pudrat din belsug de zapada proaspat ninsa e descris de formele nametilor inghesuiti de-o lama de buldozer care a trecut candva pe-aici … Natura se incapataneaza sa ne arate ca ea poate acoperi, mereu de la capat, amintirea muncii noastre: curatenia nu pare facuta sa dureze peste veacuri, e redusa la un simplu gest, la o simpla respiratie, pe care o repetam zilnic – din reflex!
Din aceasta perspectiva – a maturatului zilnic, s-a nascut probabil legenda lui Sisif … – dar oameni buni, ce ne-am face fara curatenie?!
Cautand probabil curatenia perfecta (aflata numai in sufletele oamenilor nenascuti inca) si inspirat de jocul luminii inainte de scandalul de la Transelectrica, Stefan ne propune o perspectiva interesanta asupra zilei-de-dupa-ziua-de-maine: “The Day After Tomorrow” – astfel se intituleaza tabloul de mai jos.
February 17, 2012 at 7:14 pm
Fotografie frumoasa. Multumita a ceea ce se cheama internet am vazut
imagini de iarna mai crunte, in locuri locuite de oameni, unde asemenea nameti sunt ceva obisnuit, nepetrecandu-se o data la 57 de ani.
LikeLike
February 17, 2012 at 7:24 pm
Absolut adevarat. E linistea dinaintea celei de-a … cata furtuni? Cand lucrurile neobisnuite se petrec cu o anumita frecventa (sau constanta) – nu mai avem motiv de neliniste.
LikeLike