Iata un nou subiect de film … istoricii pot si trebuie sa fie detectivi, copoi, pe urmele a ceea ce nu trebuie lasat sa dispara pur si simplu! Multumirile noastre, Domnului Profesor Cristian Scarlat!
Dupa aproape un an si jumatate de la ”nasterea” acestui blog, odata cu Anul Nou 2012 a venit si vestea aparitiei, in curand, a unui nou episod al seriei Monumentum, initiata de Asociatia Stindard. Cu bucurie, dar si cu speranta ca Fecioreasca de la Rupea va starni interesul pentru o ”bijuterie” a traditiilor noastre populare pe cale de disparitie, vom incerca, asa cum ne-am propus de la bun inceput, sa aducem in arena virtuala si alte bucati/piese din edificiul numit indeobste patrimoniu national sau identitate nationala. Daca am considerat monument o Scoala (din Scheii Brasovului) sau un Dans (din zona Rupea), nu inseamna ca evidente cazuri de nepasare, de crasa ignoranta a cetateanului roman (persoana fizica sau nu …) fata de starea jalnica a unor monumente de for public, comemorative in primul rand, ne-au ramas indiferente.
Stim atat de putin despre atatea lucruri care au marcat locul…
View original post 221 more words
Calin Diaconu 
February 27, 2012 at 12:50 pm
Mai dureros dar mai bun ar fi titlul acesta: Istoria Romaniei uitata cu totul. Degeaba consemnam in cartile de istorie evenimentele marete daca nu pastram locurile, cladirile in care au avut loc acestea.
LikeLike
February 27, 2012 at 1:39 pm
Multumim, Ionut! … am ajuns sa ne bucuram atunci cand gasim in jurul nostru oameni pe care-i doare nepasarea fata de trecut. E o lege a firii ca rodul diferitelor culturi sa se acopere cu pamant. La inceput insa, forma preferata a uitarii este praful. Asta ne sta realmente in gat noua, contemporanilor: pentru ca praful nu poate ascunde lucrurile de tot, ci ne arunca direct in fata atitudinea noastra nepasatoare!
Sa luptam impreuna impotriva prafului uitarii! Salutari, Calin
LikeLike