In drum spre servici, dimineata la stop.

Admir BMW-ul negru care sta la fel ca mine la stop. Nu sunt diferente intre statul meu si statul lui. Poate doar sunetul motorului – insa Volvo e si ea destul de bine antifonata 🙂 !

Nu ne grabim, stopul e lung.

Am timp sa admir liniile perfecte ale masinii vecinului de banda, ma gandesc la Bayerische Motoren Werke si fara sa vreau – constat ca sunt doua persoane pe scaunele din fata.

Ati ghicit: una e soferul, si cealalata … un domn bine, in costum.

Foarte probabil proprietarul, care fumeaza. Fumeaza grabit, cu geamul intredeschis… Trage cu nesat din chistoc, si ceva din confortul proapat al masinii noi il obliga moral sa “coordoneze” fumul spre fanta care leaga microclimatul perfect cu aerul balcanic de afara …

Brusc, intrevad ce va urma – si pana sa apuc sa spun NUUU! in capul meu – proprietarul limuzinii scapa voit, nonsalant, aproape firesc dar grotesc si revoltator totodata, chistocul pe carosabil …

Din BMW-ul lui, pe strada … nimanui!

Brusc, inteleg cat de putine avem in comun si cat de putin meritam BMW-urile pe strazile noastre.

Ramane totusi intrebarea: de ce ni le vand?! 🙂