Calin Diaconu

Piatra de mormant a lui Jim Morrison. Ar fi implinit anul acesta 70 de ani!

“ΚΑΤΑ ΤΟΝ ΔΑΙΜΟΝΑ ΕΑΥΤΟΥ” … cel care a trait in acord cu daemonul sau? … cel care si-a fost siesi daemon? … cel care s-a lasat consumat de pasiunea sa? … cel care nu s-a amagit pe sine? … cel care si-a cautat sinele, racaind strat dupa strat, pana la autodistrugere?

Aflata pe mormantul lui James Douglas Morrison – si inca pusa acolo de un Tata lasat in afara testamentului (!) – ma gandesc ca inscriptia se vrea de fapt un mesaj de impacare, exprimat de cineva care a pierdut tot ce-avea mai drag pe lume: propriul copil. O impacare … cu soarta in primul rand si abia apoi cu fiul ratacitor pe care nu l-a mai putut intoarce din drum. O scuza tardiva a tatalui care nu a inteles chemarea fiului? O explicatie neceruta de cel care n-o mai aude, dar strigata pe strazi pustii de cel care n-o mai poate purta in interiorul sau …

Ascultandu-l pe Jim in “Indian Summer” – un cantec rostit in cuvinte putine si purtator al unui mesaj fara perdea – trebuie sa admitem ca-n vremea in care si-a consumat faclia, totul se obtinea de la viata furand … Vorba unui comentariu postat pe marginea spotului de mai jos: ” This is sung from the heart back in the days when kids STOLE their freedom.”

Sa se fi schimbat lucrurile chiar asa de mult?