O cumpana care se leagana intre doua stari …

O apasare pe care o simti pe basi si un zambet care vine dinspre cele inalte …

O reluare, mereu aceeasi – pentru unii -, data spre ridicare – pentru altii …

Un tipat combinat cu o inganare ragusita … reteta sigura de stoarcere a oboselii din organism, conditie a vindecarii: confruntarea directa cu faptul ca viata merge inainte si dupa retragerea noastra din scena!

Pe scurt, o stare de calm imperial in fata problemelor adevarate ale vietii. Un fel de doina a culegatorilor de bumbac, raniti la degete (pana nu vedeti o floare de bumbac ajunsa la maturitate – nu veti intelege esenta blues-ului).

Guy Davis. “Goin’ Down Slow”.

In incheiere, as dori sa observati perfectiunea publicului nordic, care s-a … topit in participare! … Dar … ia stati un pic!

Sa nu ne grabim, sa nu ne pripim … (o alta lectie importanta a Blues-ului!).

Hai sa verificam daca cei din sala sunt intr-adevar nordici sau … NU! Cata vreme “Loveless Caffe” este situat in apropierea Nashville-ului, despre care stim ca se afla in sud-estul Statelor Unite, in Tennessee! Chiar el,  supranumit “Music City” (pentru festivalurile de country) – sau “Athens of the South”, pentru ca au construit acolo o replica a Parthenon-ului din Grecia antica.

Cred ca merita sa impartasim mai jos o lectie de pozitionare, clasica … pentru a ne intreba la sfarsit daca Blues-ul se poate canta sau asculta pe stomacul plin? Personal, cred ca lucrul e imposibil, pentru ca starea de satietate te trage in jos cand e vorba de cele inalte, insa filmuletul de prezentare pare sa ne spuna contrariul … Enjoy! 🙂