Se spune ca trebuie sa te lovesti mai intai de pragul de sus, pentru a invata sa eviti pragul de jos …

Astazi, am sa dau un exemplu personal. (Pentru ca am convingerea ca experienta trebuie impartasita. Sigur, celor care au urechi de auzit …).

Am vrut sa ma asez pe un scaun, situat sub o umbrela care-l apara de soare. Dar m-am lasat surprins de umbrela aflata la joasa inaltime: ZBANG! … si am vazut stele verzi, lacrimile au tisnit odata cu inceputul unei injuraturi la adresa nepriceperii mele.

Nu a curs mult sange. Nu a fost grav, la urma-urmei.

Dar … am ramas cu intrebarea: care e mecanismul accidentelor? Exista un pattern? Pot fi evitate? Oare increderea, relaxarea sau graba sunt in legatura directa de cauzalitate cu momentul in care deviem de la plictisitoarea, uneori, normalitate?!

Chelie ranita ...

Chelie ranita … capul se pleaca acum pentru poza, in loc sa se fi plecat la vremea lui!