Mana blanda a Mamei, chinuita de poliartrita reumatoidala …
Crede bogatul celui sarac? Pilda lui Lazar ne invata ca nu: exista o anumita surzenie care acopera cu solzi ai egoismului urechile celui aflat intr-o situatie privilegiata. Dar pilda citata ( din Luca 16, 19-31 ) nu trebuie citita pana la jumatate … caci ea are finalul pe care il cunoastem: cainta vine prea tarziu …
Crede cel tanar ca va imbatrani vreodata? Nu, pentru ca procesul imbatranirii, la majoritatea oamenilor, este unul lent: ne transformam treptat, suportabil, fara a ne speria de imaginea noastra din oglinda. Numai invatand de la cei loviti de sindromul necrutator al imbatranirii rapide (progeria) putem intelege ce-ar insemna sa simtim fizic, zilnic, procesul degenerarii noastre …
Crede cel sanatos ca se va imbolnavi? Nu, desi fiecare avem in jurul nostru exemple ale unor disparitii premature, sau imagini vii ale chinurilor care trebuie suportate de cei dragi – pentru ca sunt loviti de cutare boala … Ii putem alina, le putem fi alaturi, dar nu putem suferi in locul lor, nu le putem prelua macar o parte din durere.
Este medicina o arta sau o stiinta? Trebuie ea sa se concentreze pe mentinerea sanatatii sau pe vindecarea bolilor? Meritam sa beneficiem – in contemporaneitatea noastra cu gloriosul popor american si stralucita civilizatie europeana careia ne-am alaturat in 2007 -, de cele mai moderne metode de tratament si de cele mai noi medicamente?
Suferinta e mare, si o intalnim oriunde pe glob. Raspunsul la intrebari trebuie dat cu chibzuiala, in ecuatia – pe cat de trista, pe atat de adevarata: resursele sunt finite iar cererea pare infinita …
Pana le aflam, hai sa intindem o mana de ajutor celor care au nevoie, citind mai multe despre medicina personalizata, si, daca suntem convinsi ca este un lucru bun, semnand Petitia – online!
Iar celor care au semnat Petitia, au facut-o cunoscuta altora – cat si celor care numai au citit mesajul nostru ajungand pana aici, le oferim cu drag o Poezie dedicata Mamei. Am gasit-o (nimic nu e intamplator!) printre hartiile ramase de la Bunici!
“Dă-mi mâna plină de pământ să ţi-o sărut
Că-i mâna care m-a hrănit şi m-a crescut
dă-mi mâna Mamă
dă-mi mâna ta uscată
la piept s-o ţin
şi inima-mi în palma ta să bată
….
Tu Mamă, eşti frumoasă,
ca o Duminică fără sfârşit
când se aude râsul ierbii
crescând în câmpul înverzit.”
Calin Diaconu 
Leave a Reply