Dimineata de toamna. Imi beau ceaiul in gradina. Observ gazonul proaspat tuns si ma intreb daca va apuca sa creasca din nou pana la prima zapada. Iarna pare inca departe.

Langa unul dintre mesteceni, o broscuta de ceramica este rasturnata. Nu a fost atent gradinarul? S-a grabit? Hmm, sa ma duc sa o reasez la locul ei, in pozitie corecta. E placut sa ai ordine in jur: iti dai seama imediat daca lipseste ceva …

Repun lucrurile in ordine si ma pregatesc sa ma retrag in casa. Insa un miros neplacut ma face sa ma intreb daca nu cumva mai e ceva in neregula. Ba da! Uite o masa de mate singerande aproape de picioarele mele … PFFFUUAAHHH! Ce naiba e asta?

O chem pe Mama, dansa e mai in varsta … poate a mai vazut asa ceva in viata ei. Nu, nici Mama nu stie. Sora-mea, mereu pe fuga, refuza sa priveasca de aproape scena. Chem copiii. Nici ei nu au mai vazut asa ceva. Cu greu ma mobilizez sa filmez scena.

Va rog, nu va uitati la filmul de mai jos – e atat de scarbos, incat depaseste cu mult poza cu rahatul pe care am facut-o zilele trecute! Insa e tot din Romania zilelor noastre ….