Frenemies … E un concept pe care l-am auzit de curand, si care se refera la relatiile dintre marile puteri ajunse intr-o situatie de tipul “status-quo” cu superputerea anglo-americana. E cazul Chinei, care e prea mare pentru a fi ori prieten – ori dusman pentru americani, ci este si una, si cealalta: Friend & Enemy, in acelasi timp.
Se pare ca nu numai China are acest statut: Rusia e si ea un partener de dialog de care trebuie si se tine seama la Washington.
Mai nou, Iranul pare a fi invitat asiduu sa reflecteze daca un asemenea statut i-ar fi benefic pentru ca o criza a clasei de mijloc iraniene este prognozata de media de dincolo de Ocean. Aveti nevoie sa va integrati in economia mondiala – si economia mondiala are nevoie de voi!Cred ca intalnirea lui Obama cu Hassan Rouhani in cadrul pus la dispozitie de ONU aduce o raza de speranta in relatia atat de tensionata dintre cele doua tari. Daca interventia armata in Iran va fi amanata, dupa cum vedem ca s-a intamplat in Siria, economia mondiala ar trebui sa inceapa sa dea semne de revenire. Iar acestea ar fi mai rapide, cu un Iran devenit, peste noapte “frenemy”!