Ce să alegi – între un profesionist care știe mersul lucrurilor și un om drept, care poate ridica din umeri atunci când ai avea nevoie ca lucrurile să se rezolve într-un fel favorabil, dar te simți depășit?

Cred că în felul acesta s-au inventat Bancherii: profesioniștii care nu te fură. Sau dacă o fac, măcar se asigură că ai semnat o hârtie înainte – deci ai consimțit la propria-ți neștiință.

La urma urmei, e o chestiune de dreptate – și mai exact de împărțire a dreptății: pentru că ești în poziția, ca angajator, să împarți nu numai salarii, la finalul lunii – deci să dai fiecăruia ceea ce-i datorezi (pentru a pleca împăcat în vacanță), dar ești pus să gândești sisteme de bonusare și penalizări  de care să te ții pe termen lung, și asta nu se poate fără un ascuțit simț al dreptății.

Se pune întrebarea – mai ales celor cu MBA – dacă dreptatea se învață mai bine la cursurile de economie sau este o chestiune filosofică sau teologică … Te naști cu spiritul dreptății sau o înveți pe parcurs? Se impune de la sine sau trebuie impusă bătând cu pumnul în masă? O simte angajatul în mod natural, sau trebuie să-l sensibilizezi pentru a acționa și el, la rândul lui, cu dreptate?

Oamenii care suferă din pricina nedreptăților sunt oameni sensibili, care au un ascuțit simț al dreptății. Dar nu de puține ori, firea lor e cea care-i trădează: la al doilea, treilea sau chiar patrulea angajator – poate-și dau seama că problema e înlăuntru nu în afara lor! Și încet-încet, încep să dea dreptate celui care știe să conducă lucrurile.

Revenind la dilema angajatorului, ea este alegerea pe care trebuie să o facă fiecare manager, alegând între eficacitate si caracter. Lucrurile se complică, în funcție de epocă și tipul de societate: poate funcționa rușinea la unii și frica la alții, ambiția și dorința de independență (sau autosuficiență?) poate fi dominantă pentru unii și necunoscută altora, conștiința propriei valori sau a propriei vinovății poate fi mai mare sau mai mică, după caracterul moștenit sau educația primită de fiecare angajat.

Nu-i ușor, pentru angajatori, s-o recunoaștem.

Dar nici angajatului, care de regulă trebuie să se conformeze, nu-i ușor: pentru că și acesta – ajuns la un anumit grad de cunoaștere, are o situație dilematică – trebuie să aleagă între părerea angajatorului și … autenticul interes al acestuia!

(Note și însemnări din lectura capitolelor 1-3 din Republica lui Platon, sec V-IV îdH)

PLATON