Economice



Volodymir Zelensky și-a anunțat candidatura la Președinția Ucrainei, în data de 31 decembrie 2018. Era unul dintre cei 39 de candidați. În 31 Martie 2019, a aflat că a intrat în finală cu Petru Poroshenko. Douăzeci de zile mai târziu, în 21 Aprilie – a reușit să coaguleze întreaga suflare ucraineană – și conform datelor oficiale, a câștigat 73,22% din voturile exprimate …

După fix o lună, în 21 Mai 2019 – Președintele Zelensky dizolvă Parlamentul Ucrainei, iar alegerile parlamentare (care ar fi trebuit să aibe loc în mod normal anul acesta, în octombrie), se țin mai devreme: în 21 Iulie. Victoria și poziția de prim-ministru e câștigată de SLUHA NARODU – respectiv ”Servul Poporului” (numele este al serialului de ficțiune în care actorul Zelensky s-a antrenat în rolul Președintelui).

Patru zile după aceea, în 25 Iulie 2019, un alt Președinte, Donald Trump – familiarizat și el cu show-urile de televiziune (ați auzit de The Apprentice – Ucenicul, dă un telefon de felicitare, din Biroul de la Casa Albă.

Statele Unite discută cu Ucraina, iar noi – vecinii, avem șansa de a citi transcriptul întregii convorbiri, pusă la dispoziția lumii întregi de către Președintele Trump în data de 24 Septembrie 2019, anul curent. Motivul? S-a declanșat operațiunea de ”impeachment” (a început procesul îndelungat de punere sub acuzare si destituire a lui Trump).

Ce ne interesează pe noi?

Păi – în afară de curiozitate și dorința firească de a ne forma o opinie proprie, bazată pe document și nu pe interpretare, dorim să surprindem ceea ce ni se pare relevant: cum se înțeleg cei doi show-meni, care au ajuns Președinți? Ce agendă comună și-au stabilit? Care e raportarea lor la alte puteri europene? Dar la Rusia? Și, mai presus de orice: la ce ne putem aștepta din partea Domnului Zelensky, între altele Ucraina este cel mai mare vecin al nostru (Ucraina are o suprafata de peste 603.550 km patrati – fata de Marea Neagră, cu numai 436.402 … iar pentru cei interesati sa calculeze la zi, teritoriul Crimeei, care ar trebui scazut din total … sunt 26.081km patrati, conform WIkipedia).   

Vă propun deci să citim (în limita timpului disponibil) și să comentăm împreună …

Capture

… și de aceea, celor ce doriti sa urmati invitatia Presedintelui Trump si  sa gustati binefacerile transparentei, o puteti citi integral aici: Transcrierea Convorbirii …

Câteva idei la prima lectură.

  1. Deși amândoi sunt cu background de actor și deci cu potențial de prietenie – nu rezultă că-și telefonează frecvent, ci numai cu ocazii importante (alegerile in Ucraina sunt importante pentru politica externă a SUA);
  2. Condițiile politice din Ucraina – oameni noi, politicieni noi – sunt foarte interesante, tot valul partidelor răsărite peste noapte care au luat locul celor vechi, pe fondul nemulțumirilor ajunse la limită generează o falie profundă între cei buni (noi, tinerii) și cei vechi (ei, bătrânii care s-au compromis);
  3. Cum va putea pune SUA presiune pe UE (Germania și Franța) pentru a se aplica susținut și eficient sancțiunile împotriva Rusiei (vă amintiți că din 2014 au anexat Crimeea …);
  4. Ce rol are comerțul (în cazul de față, cu arme), în politica secolului XXI? De unde bucuria Președintelui Zelensky și sentimentul de recunoștință, pentru câteva Javelin-uri? Care sunt planurile armatei ucrainene în privința teritoriilor pierdute? Ce rol are NATO în aceste discuții privind achiziția de arme între unul dintre membrii săi (SUA) și terți? Se informează prealabil sau pe parcurs, sau fiecare are libertatea de a face comerț cu arme?!
  5. Cât de gravă e scurgerea de informații pe glob – dacă au ajuns să se roage americanii de ucraineni (sau de ruși?) să afle odată originea hackerilor din ”afacerea” spargerii serverului Partidului Democrat: inițial, se va fi bucurat Trump de necazul dușmanului, dar apoi, a înțeles că interpretarea ”ajutor primit din afară” e mult mai păguboasă, pe termen lung …
  6. Ce rol au procurorii într-un stat democrat? Cum să ajungă ei să facă jocuri politice? Cum să folosești justiția în diferitele scopuri ale puterii? Pot părea întrebări naive – dar dacă cițiți cu atenție documentul, veți accepta că justiția e din păcate o armă periculoasă în mâna acestor politicieni (sau oameni de afaceri, actori, spuneti-le cum doriti) …
  7. Cum să ceri probe pentru a influența într-un fel sau altul mersul justiției în propria țară: cât de slab trebuie să te simți și să fii, de fapt, dacă ai nevoie de dovezi procurate de la americani, probe irefutabile vezi Doamne, pentru a judeca și îndrepta starea de lucruri putredă, din țara ta? Cine-ți conduce de fapt țara, de trebuie să ceri ajutor extern când ai majoritatea parlamentară și te bucuri de încrederea populară?! 


Sunt câteva întrebări pe care fluxul replicilor dintre cei doi ni le-au ridicat. Cu siguranță, ”time will tell” – cum spun anglo-saxonii despre înțelepciunea care vine cu timpul (mare povestitor, timpul!) … și vom mai afla poate câte ceva de pe urma investigatiilor, atât despre modul de functionare cât mai ales despre principiile politicii externe americane.  


Cu toții ne dorim bunăstarea. Pentru că e parte din confortul și securitatea noastră. Și pentru că o întrezărim – la ceilalți și în potențialul de care credem că suntem capabili, fiecare.

Întrucât cu toții ne dorim bunăstarea dar nu cu toții o putem dobândi, fiind fiecare dăruiți cu diferite daruri și moșteniri (ce țin în special de neam și țară) dar și de caracterul și voința individuală (suntem mai lacomi sau mai ponderați, din fire și din formare), recunoaștem necesitatea unei balanțe, nevoia de echilibru, pentru ca lumea să nu fie o junglă: funcționăm pe principiul schimbului de daruri – schimbăm bunuri și servicii, răsplătim munca, cedăm din timpul personal (adică o parte din viața noastră) în schimbul unor avantaje materiale, necesare traiului (adică tot pentru viața noastră).

Dacă dăm pentru a primi ceva în schimb, iar această mișcare κίνησις (kinesis) o analizăm ca parte a dinamicii vieții condiționată de existența unui aequilibrium între cerere și ofertă, observăm că există totuși mai multe unghiuri din care balanța echității se lasă analizată:

  1. Valoarea de schimb a bunurilor care fac obiectul schimbului (Adam Smith și David Ricardo);
  2. Utilitatea bunurilor care fac obiectul schimbului, perspectiva dorințelor care sunt împlinite (Alfred Marshall);
  3. Intervenția arbitrară (sau reglementările acceptate) ca o corecție luminată din partea statului (J. Maynard Keynes).

Problematica economică poate diferi de la o generație la alta, problemele diferite vor da naștere unor soluții diferite și fiecare generație e chemată să recunoască, definească și să rezolve problemele actuale ale timpului său. De multe ori, noul intră în coliziune cu vechiul și asistăm la conflicte între generații sau orânduiri. Un lucru însă credem că transcende generațiile și regimurile, respectiv existența unui fundament etic al tuturor activităților economice: omul strânge, acumulează averi – dar nu o face exclusiv pentru sine, ci și pentru cei dragi – familia sa. Egoismul și altruismul sunt cadrul care potențează viața economică a omenirii: există un scop (acumularea de averi, securitatea zilei de mâine), există aceleași mijloace (munca și recompensarea ei, chiar dacă tehnologiile evoluează) și există un cadru care se referă la înțelepciunea și energia, la disponibilitatea și profunzimea/superficialitatea epocilor … acest cadru e marcat de raportul dintre egoism și altruism (grija față de celălalt).

Sfântul Vasile cel Mare explică foarte clar diferența între bogăție și lăcomie, despre ispitele materiale – și ne atrage atenția că suntem încercați în două feluri: ”sau prin necazuri … care încearcă inimile noastre prin răbdarea în suferințe, sau adeseori chiar prin bunăstarea materială … căci e greu să nu te mândrești, umilind pe alții, când ești bogat și ai de toate  

Astfel, valoarea unui kilogram de grâu în vremea recoltei bogate sau a foametei, nu are cum rămâne aceeași; după cum plata pe oră a unui informatician în plin boom tehnologic va scădea abia după ce numărul informaticienilor va crește suficient de mult, pentru a face loc alternativelor.

Concept-cheie pentru economie, munca poate fi analizată de asemenea din câteva perspective distincte:

  1. Valoarea muncii – dacă o privim ca pe o contribuție personală pentru întreprinderea căreia îi este dedicată;
  2. Valoarea lucrurilor rezultate din muncă – dacă analizăm interesul, aprecierea și repetabilitatea cererii;
  3. Productivitatea muncii – dacă o raportăm la timp și calitate;
  4. Câștigul obținut din muncă – dacă o raportăm la ziua de salariu.

Vă propun aici un scurt popas etimologic asupra cuvântului ”geltan”, care în germana veche însemna ”a (răs)plăti” – căci de aici trebuie să fi apărut das Geld (banii, ca formă de răsplată a muncii). 

Din aceeași familie etimologică a formei moderne a verbului ”gelten”, au mai rezultat:  ”gültig” (valabil) dar și alte sensuri mai subtile, ca acestea: valoare/greutate mai mare sau mai mică (es gilt mehr oder weniger – ”valorează mai mult sau mai puțin”), apreciere/recunoaștere (er gilt als Philosoph – e recunoscut ca filosof) sau valabilitate (es gilt für alle – ”e valabil pentru toți”) …

Drumul lui ”geltan” poate fi urmărit și dincolo de Canalul Mânecii, unde întâlnim expresia – atenție! – ”yielding to the temptation”, ceea ce s-ar traduce cu ”a ceda tentației”, respectiv … a-ți asuma plata ce va urma căderii în ispită, ”a recolta” efectele ispitei! 

Concluzia? Atinși de pasiunea economicului și luptând pentru noi și familiile noastre, să privim în sine și să căutăm împrejur, pentru a distinge mai clar între bogăție și lăcomie. Există la urma urmelor și un mod imperativ al verbelor, de care – în etică, ar trebui (sic!) să ținem cont …

         

bogatie da lacomie nu

Cand e vorba de bogatie, sa nu (ne) punem problema stricarii jitnițelor …

 


Statul si Bancile fac echipa buna.

Intelegem mai bine cum functioneaza prietenia si “munca in echipa” zilele acestea, cand o tara de proportii – precum India – trece printr-un proces de igienizare simplu si eficient: aproximativ 86% din totalul cantitatii monetare (compus din hartiile de 500 si 1000 de Rupii) isi schimba infatisarea: hartiile vechi trebuie depuse la Banci, iar hartiile noi sunt introduse in circulatie. Totul se-ntampla repede, pana in momentul “t”, in care hartiile vechi devin istorie, isi pierd valabilitatea si-si gasesc locul eventual prin albumele colectionarilor.

Ce se urmareste (declarat oficial), este scoaterea la lumina a economiilor subterane ale populatiei (banii de la saltea), eliminarea banilor falsi si nu in ultimul rand – stoparea finantarii terorismului (prin bani negri).

Dar ceea ce se obtine, este mai mult decat atat – pentru ca Bancile primesc un ajutor evident din partea Statului, ele se incarca brusc de depozite monetare (pentru ca atrag din piata moneda veche si sunt platite sa functioneze ca “verificatoare” a falsurilor) – si de asemenea-i raporteaza mai departe pe proprietarii acestor depozite (catre cine ar putea fi interesat sa cunoasca daca banii respectivi au o justificare legala sau nu).

E posibil de asemenea, ca multe averi din India sa caute in acest context sa ia drumul investitiilor externe, spre zone mai calme si mai lipsite de risc (sa le spunem “predictibile”). Si care din aceste zone e mai ferita, decat arhipelagul britanic?! Si uite-asa, in vreme ce unii se spala in Gange, te poti trezi ca incepe sa curga praf de aur pe Tamisa …

indian_rupee


Performantele microcipurilor au facut posibila stocarea, transmiterea si prelucarerea mai rapida a informatiilor, ceea ce a stat la baza unui progres tehnologic fara precedent. Fenomenul de “explozie a tehnologiei” e inregistrat la scara istoriei sub forma vizuala a unei “crose de hochei”… caci mult timp am avansat lent/sustenabil/firesc – adica avand timp sa ne bucuram de ragazul si bucuria realizarilor noastre, gasind timp sa meditam asupra lor – dupa care, la un moment dat, din pricina microcipurilor – bata-le Dumnezeu sa le bata! -, lucrurile au luat-o razna, in sus … (si macar de-am putea spune spre ce anume …).

Pentru ca nu la fel stau lucrurile cu adaptarea noastra. Practic – suntem in situatia de a nu mai face fata tehnologiei, de a fi fortati sa spunem “gata! destul!” … pentru ca puterea noastra de adaptare este sensibil mai lenta decat progresul tehnologic al zilelor noastre.

In acest sens, este nevoie de schimbarea “din mers” a modului in care este guvernata societatea. Nu putem sa ne lasam absorbiti in vartejul zilei de azi (certuri fara noima), fara a tine cont de viitor – avem nevoie mai mult ca oricand de viziune.

Dar cat de departe putem arunca privirea noastra? Cati dintre contemporani vor tine pasul cu propunerile de schimbare si se vor adapta?

Cred ca o dificultate specifica marketingului actual – in conditiile in care nu-si poate domoli tendinta de lansare a produselor mereu mai noi si mai performante, este aceea de a explica nevoia de trecere, de a povesti despre tranzitie, de a linisti (fara sa adoarma) spiritele ca  in viitor avem sanse mai bune …

Marketingul are nevoie de pace, si acesta e principalul lucru bun, care-mi place la el.

learning-faster-governing-smarter


E important să ne gândim ce înseamnă acest BREXIT pentru noi, românii.

Privind harta arhitecturii europene, vedem că ea este o construcție a păcii franco-germane, iar în jurul acestor două țări s-a dezvoltat un sistem care ne-a cuprins și pe noi la un moment dat.

Britanicii au decis ieri că vor să asculte de Parlamentul lor – vechi de 1000 de ani, renunțând la ideea de a avea un al doilea stăpân la Bruxelles.

Pe lângă faptul că (probabil) buletinul nu ne va mai fi suficient pentru o vizită în Marea Britanie, sau piața forței de muncă din insulă ne va fi mai greu accesibilă, cred că avem de supravegheat atent firmele non-EU care au ales Londra ca bază de operațiuni. Nu mai puțin de 60% din totalul firmelor non-EU au ales City-ul londonez ca bază de operațiuni. Dar într-un viitor nu îndepărtat, EU-27 va dori să muște din acest cașcaval tentant …

Firmele non-EU stabilite la Londra vor trebui să decidă rapid dacă-și mută sediul pe continent sau nu. Iar pentru cele mai curajoase, Europa Centrală și de Est poate fi o soluție alternativă. Suntem pregătiți să absorbim această oportunitate?

Mai mult, cred că un obiectiv imediat al UE va fi urgentarea integrării Balcanilor de Vest dacă nu pentru interese geopolitice, atunci măcar pentru refacerea imaginii care acum e ușor șifonată … După cum, la rândul său, Regatul Unit al Marii Britanii se va concentra pe Commonwealth, lăsând să iasă la lumină legăturile profunde cu Australia și Canada (să numim doar continentele).

În lumea reconfigurată ieri de înțelepciunea englezilor de rând, Europa iese mai slăbită dar se creează premisele ca grupurile de interese să iasă la lumină. Ori adevărul e un bun fundament pentru orice construcție durabilă!

2 iunie harta aderare EU-01

Next Page »