Calin Diaconu

Diplomații ar trebui – prin definiția care le e dată de meserie – să se ferească în a îmbrățișa o mentalitate sau alta. Nu în ultimul rând, pentru că mentalitatea este un substrat adânc, care de cele mai multe ori pune piedică nevoii de schimbare, de a fi ”la zi”, conectați la realitățile lumii-sat (sau globale, cum preferați).

Un diplomat ar avea nevoie să identifice – prin raportarea la colegii din alte țări – anumite reflexe pe care le exersează inconștient, în exprimarea unor idei de forță, de pildă: ”cine suntem?” sau ”ce avem de oferit?” … pentru că rolul diplomației economice, în cadrul unui război economic, este de a vinde avantajul competitiv al țării pe care o reprezintă.

Ce are de-a face mentalitatea cu actul de reprezentare? Răspunsul e atât de simplu pe cât ne-o îngăduie traducerea termenului ”mind-setting”. Cu alte cuvinte, cu ce atitudine, preconcepție, convingere proprie ești gata să te așezi la masă, atunci când în fața ta ai străinul pe care trebuie să-l convingi că țara ta e locul în care trebuie să vină să-și plaseze banii sau expertiza.

Scriu aceste rânduri pentru că recent am parcurs un drum prin Balcani, având mai multe întâlniri deosebit de interesante cu oameni de afaceri si diplomati din Bulgaria si Serbia. Spre deosebire de colegii lor români, care se prezintă ”a doua țară ca mărime din regiune, după Polonia” – frații bulgari și sârbi sunt mult mai modești. Pornind de la argumentul demografic (6 – 7 milioane fiecare), ei admit din start acest lucru: ”Suntem o piață de dimensiuni mici, nu ne putem compara cu România sau Polonia” – îi veți auzi spunând în introducere. ”Dar, vă invităm să ne priviți ca un HUB REGIONAL – pentru că raporturile noastre economice cu vecinii noștri sunt foarte bune. Facilitățile pe care le oferim dacă doriți să investiți în țările noastre sunt …” (și lista e de obicei cu atât mai coerentă, pe cât de dezavantajată e geo-strategic țara respectivă!)

În loc de a dormi un somn al suficienței care se bazeaza pe o mărime a populației și o armonie a teritoriului țării pe care o reprezintă, diplomația română ar trebui să recite mantra hub-ului regional cel puțin la nivelul vecinilor săi. E loc pentru toată lumea, dacă e pace și bună înțelegere. La urma urmei, ceea ce trebuie să înțelegem e competiția benefică 🙂 în care suntem în acest moment, în special cu frații noștri din Vestul Europei … Soluția care mă atrage pe mine personal este cea a unui triunghi – Marea Neagră, Baltică, Adriatică – dar până ca Estul să ajungă la o unitate a identității sale post-comuniste, va mai curge ceva apă pe Dunăre.