Atunci când navigăm (pe internet, unde altundeva?) fără un scop precis – ci doar pentru a gusta din simpla plăcere a călătoriei, ne putem trezi că timpul zboară și iată: am petrecut pe nesimțite o sesiune de două-trei ore, pentru a afla … că inspirația noastră de ”surferi” – adică oameni de suprafață –  nu e întâmplătoare, că avem multe goluri de umplut și multe întrebări de răspuns.

Zic, deci: chiar de nu avem de la început întrebarea clară în cap, chiar dacă nu știam, la începutul drumului, ceea ce căutăm – trebuie să urmăm o linie a căutării, pe care, atunci când se lasă cu o înțelepciune, o putem consemna, pentru a-i testa validitatea (în rețeaua socială, unde altundeva?) …

Dacă vi se pare un joc interesant, să-i formulăm pe scurt regulile și să vi-l propunem spre adopție:

  1. Fiecare jucător trebuie să aibe la dispoziție timp liber, pentru consum de online (existența unui abonament la internet și a unui terminal este subînțeleasă);
  2. Fiecare jucător are dreptul de a-și alege un domeniu de interes, o pasiune proprie, care va fi numit ”teritoriu” (se poate considera o asociere cu flori-fete-filme-sau-baieti, dar puteti extinde la știință și tehnică, dacă-ntr-acolo vă bate inima);
  3. Prin click-uri si search-uri succesive, jucătorul parcurge un traseu al cunoașterii, principala sa grijă fiind să consemneze întrebările pe care și le-a răspuns, astfel încât să rezulte un parcurs, care să poată fi, la o adică, urmat/citit de un alt jucător, ș.a.m.d.
  4. Parcursul e liber, dar trebuie să poată fi consemnat în următorul format:
    • Titlul călătoriei
    • Punct de plecare
    • Punct intermediar 1
    • Punct intermediar 2, 3 etc
    • Întrebare inedită
    • Răspuns
  5. Rezultatul e publicat online, într-o formă unitară, inițial pe site-ul www.calindiaconu.com  (îmi trimiteți parcursul și eu îl public) iar apoi, dacă se atinge o masă critică (ex 100 de drumuri, constituim un site propriu acestui proiect și o comisie de validare)
  6. Drumurile vor fi votate si premiate de sponsori (evident, după lansarea site-ului și dacă înregistrează succes).

Hai să încerc un exemplu (e deocamdată work-in-progress, dar ideea centrală e cea de parcurs, consemnat la final!)

Titlul Călătoriei: Povestea unui LOGO

Punct de plecare: YouTube, un clip al formatiei Cream  (în care Eric Clapton explică sound-ul chitării sale). Locația este Royal Albert Hall (RAH), din Londra.

Punct intermediar 1: Site-ul RAH, în care aflăm (și) despre arhiva celor +30.000 de evenimente înregistrate/catalogate printre care … și concertul Cream din 1968.

Punct intermediar 2: Wikipedia – unde aflăm câte ceva despre promoterul concertului Cream din 1968 de la RAH – adică Robert Stigwood Organisation. Tot aici aflăm despre un logo cu o văcuță … foarte originală!

Întrebare inedită: Cum aleg (unii) clienți LOGO-urile pentru a-și proteja MARCA?

Răspuns:  Stigwood explained the inspiration for RSO Records’ akabeko logo in a 2001 interview for Billboard: ”I was in Japan with the Who and decided to set up RSO as an independent label. I has designers working on a logo, but I didn’t like any of them. Some Japanese friends gave me a papier-mâché cow, which is a symbol of good health and good fortune. It was on the mantelpiece in my office, and I thought, “Good health and good fortune”, that’s appropriate. Just write RSO on it!”

RSO_Records

P.S. Astept propunerile voastre, la adresa: diaconu.calin@gmail.com