Internetul la Români



Devesulu 1

Nu-i așa că rimează cu … ”ZULU” sau ”HONOLULU”, așa de parcă centrul militar al Olteniei ar fi situat undeva prin Africa de Sud sau rătăcit prin Pacificul de Nord?! Nume neobișnuit și greu de pronunțat pentru anglo-saxoni, care ne demonstrează din start că NU SE POT ADAPTA UȘOR LA OLTENIA.  Știm asta și ne cerem scuze … suntem – imposibili! (Sorry lads, ”Deveselu” is an impossible name for you to read …) 

Știu, adevărata problemă nu e că englezii se acomodează mai greu cu denumirile localităților noastre. Sau că pentru ei Deveselu-Devesulu, e … tot-aia! (în germană e și mai explicit: ”tot-una”/ alles-eins)

După cum citim în articolul BBC care ne onorează cu o știre pe prima pagină a site-ului lor internațional, baza de la Devesulu (sic!) va fi operată de Marina Americană, fiind echipată după aceleași principii, vopsită în aceleași culori, coordonată și condusă (era să zic managiuită, ca să-nțelegem ce-nseamnă să schingiuești cuvintele! – ”to manage”/a conduce, a rezolva…).

Ideea e că acești marinari vor lucra în ture de câte șase luni, ca și cum ar fi în misiune pe mare.

Poanta? … acum urmează: e și normal să fie schimbați (săracii!), pentru că sunt … ”puține semne de viață umană în apropiere”!

Alo, deveseleni, oltenii mei, treziți-vă! Aduceți taraf de lăutari și trageți o nuntă la cort în apropierea zonei protejate de la bază, nu de alta – dar trebuie să le aducem aminte anglo-saxonilor că Oltenia – Eterna Terra Nova nu a putut fi cucerită nici de cei mai americani dintre germanicii ocupați cu civilizarea Estului, habsburgii. Și ei au declarat neguvernabili oamenii acestui pământ și s-au retras, după o vremelnică ocupație, între 1718 – 1739.

It has even been painted in the same battleship grey and is manned and operated by US Navy personnel who will rotate on six-month tours as if they were at sea. They might as well be, because there are few signs of human life nearby (s.n).

La rândul nostru, așteptăm încheierea păcii cu arabii astfel încât genul acesta de investiții să fie înlocuit de cele în drumuri, spitale și școli. Oltenii, mai iuți la minte de felul lor, din pricina perfectului simplu – care sugerează ecourile unei acțiuni petrecută de curând, aproape de timpul vorbirii (ex: acu’ mă dusăi până la …; vășu-și fa, ce-i făcură …)  – vor ști să simtă repede diferența între a fi păziți și a fi cuceriți. 

Dar – nu-i așa? – veți zice că și Decebal a folosit arhitecți și bani de la romani, pentru a-și moderniza cetățile sistemului său de apărare … Atunci, rușii zic să fie barbarii zilelor noastre, iar de rest, va avea grijă Putin.

Bag seamă că istoria se repetă și pentru că are multe, foarte multe exemple din care poate alege o continuare, la un moment dat!


Atunci când navigăm (pe internet, unde altundeva?) fără un scop precis – ci doar pentru a gusta din simpla plăcere a călătoriei, ne putem trezi că timpul zboară și iată: am petrecut pe nesimțite o sesiune de două-trei ore, pentru a afla … că inspirația noastră de ”surferi” – adică oameni de suprafață –  nu e întâmplătoare, că avem multe goluri de umplut și multe întrebări de răspuns.

Zic, deci: chiar de nu avem de la început întrebarea clară în cap, chiar dacă nu știam, la începutul drumului, ceea ce căutăm – trebuie să urmăm o linie a căutării, pe care, atunci când se lasă cu o înțelepciune, o putem consemna, pentru a-i testa validitatea (în rețeaua socială, unde altundeva?) …

Dacă vi se pare un joc interesant, să-i formulăm pe scurt regulile și să vi-l propunem spre adopție:

  1. Fiecare jucător trebuie să aibe la dispoziție timp liber, pentru consum de online (existența unui abonament la internet și a unui terminal este subînțeleasă);
  2. Fiecare jucător are dreptul de a-și alege un domeniu de interes, o pasiune proprie, care va fi numit ”teritoriu” (se poate considera o asociere cu flori-fete-filme-sau-baieti, dar puteti extinde la știință și tehnică, dacă-ntr-acolo vă bate inima);
  3. Prin click-uri si search-uri succesive, jucătorul parcurge un traseu al cunoașterii, principala sa grijă fiind să consemneze întrebările pe care și le-a răspuns, astfel încât să rezulte un parcurs, care să poată fi, la o adică, urmat/citit de un alt jucător, ș.a.m.d.
  4. Parcursul e liber, dar trebuie să poată fi consemnat în următorul format:
    • Titlul călătoriei
    • Punct de plecare
    • Punct intermediar 1
    • Punct intermediar 2, 3 etc
    • Întrebare inedită
    • Răspuns
  5. Rezultatul e publicat online, într-o formă unitară, inițial pe site-ul www.calindiaconu.com  (îmi trimiteți parcursul și eu îl public) iar apoi, dacă se atinge o masă critică (ex 100 de drumuri, constituim un site propriu acestui proiect și o comisie de validare)
  6. Drumurile vor fi votate si premiate de sponsori (evident, după lansarea site-ului și dacă înregistrează succes).

Hai să încerc un exemplu (e deocamdată work-in-progress, dar ideea centrală e cea de parcurs, consemnat la final!)

Titlul Călătoriei: Povestea unui LOGO

Punct de plecare: YouTube, un clip al formatiei Cream  (în care Eric Clapton explică sound-ul chitării sale). Locația este Royal Albert Hall (RAH), din Londra.

Punct intermediar 1: Site-ul RAH, în care aflăm (și) despre arhiva celor +30.000 de evenimente înregistrate/catalogate printre care … și concertul Cream din 1968.

Punct intermediar 2: Wikipedia – unde aflăm câte ceva despre promoterul concertului Cream din 1968 de la RAH – adică Robert Stigwood Organisation. Tot aici aflăm despre un logo cu o văcuță … foarte originală!

Întrebare inedită: Cum aleg (unii) clienți LOGO-urile pentru a-și proteja MARCA?

Răspuns:  Stigwood explained the inspiration for RSO Records’ akabeko logo in a 2001 interview for Billboard: ”I was in Japan with the Who and decided to set up RSO as an independent label. I has designers working on a logo, but I didn’t like any of them. Some Japanese friends gave me a papier-mâché cow, which is a symbol of good health and good fortune. It was on the mantelpiece in my office, and I thought, “Good health and good fortune”, that’s appropriate. Just write RSO on it!”

RSO_Records

P.S. Astept propunerile voastre, la adresa: diaconu.calin@gmail.com


Base e o companie telecom belgiana, care ofera servicii tip 4G clientilor nemultumiti de viteza de download.

Comunicarea si-au facut-o in mediul clasic (TV) dar adresabilitatea a fost clarissima: “Hei, nu v-ati saturat de asteptat?” Intr-un anumit fel, ai spune ca televiziunea isi sapa singura groapa promovand internetul. Dar nu: internetul e de fapt o alta cale – mai moderna si mai placuta – de a ajunge la content (la continut) …


Prestigioasa revista germana de cultura politica CICERO are de pus o intrebare in legatura cu dictatura internetului: nu cumva ne aflam pe drumul spre o noua forma de sclavagism, in care statele colaboreaza indeaproape cu multinationale precum Google, Apple sau Amazon pentru a ne intipari online o imagine virtuala – imagine care vorbeste despre obiceiurile noastre, despre felul nostru de a fi … si care apoi domina prin expunere celalalt fel al nostru, terestru si off-line – ale carui dovezi existentiale nu mai au acoperire.
Lipsiti de substanta urmelor, lasam pe seama online-ului amintirea pasilor nostri prin aceasta vale a plangerii, devenind obiecte de studiu si controlati pana la a doua virgula in legatura cu timpul si petrecerea noastra pe-aici.

Daca urmele mele nu mai sunt ale mele ci ale umbrei intiparite prin motoarele de cautare si site-uri pe unde-am calatorit virtual, cine sunt eu de fapt?

Hopa, hopa ... nici nu ne-am dat seama cand ne-am lasat incalecati!

Hopa, hopa … nici nu ne-am dat seama cand ne-am lasat incalecati!


Ce repede am parcurs drumul spre ziua in care ne lipim de televizorul conectat la internet si ne alegem singuri productiile pe care dorim sa le urmarim. Acelea despre care credem ca ne pasioneaza, ne preocupa, ne relaxeaza sau ne informeaza … Parca ieri plateam abonamentul catre providerii de cablu, care stabileau oferta in baza contractelor si a unor reguli de “must-carry”, de care n-am fi auzit niciodata, daca nu s-ar fi certat intre ei … Si ce daca in grile erau incluse programe unguresti sau manele-non-stop din care nu-ntelegeam nimic?! Ele erau servite “la pachet”, pentru ca noi sa ne antrenam degetul cel mare in dexteritatea de utilizare a telecomenzii.

Am scapat. Prin televizoarele noi, si transmisiile HD Online – suntem conectati la lumea larga si putem sa ne alegem grila dupa gust si interes. Am devenit propriul nostru CNA – ca sa spun asa 🙂

O vreme, aceste emisiuni nu vor fi deocamdata calibrate sa poarte mesaje publicitare, de aceea vor fi in regim “platit” … dar luxul se plateste, nu-i asa?

Ce spuneti, ati dori sa urmariti un serial ca acesta?

Next Page »