Ar trebui să fim cu toții ”καθολικοί” – exact în proporția în care putem înțelege că Biserica lui Cristos ne privește pe toți creștinii, în aceeași măsură.

Universalitatea poate stârni temeri particulare, mai ales acelora care se vor apărați de ziduri, dar este singurul punct de plecare atunci când vrem să vorbim despre unitate. Dar universalitatea Bisericii este singura care ne poate conduce spre UNITATEA ei.

Suntem catolici, atunci când suferim la gândul prigoanei creștinilor în vechea Sirie: amintindu-ne de Sfântul Ignatie al Antiohiei – încununat cu coroana martiriului în vremea lui Traian. După ce l-a înfruntat pe împărat, parcurge în lanțuri drumul spre Roma unde avea să fie dat  fiarelor sălbatice dar pe drumul său, (suntem în anul 100 d.H.!) – dictează câteva scrisori importante pentru teologia creștină. În cea către creștinii din Smirna apare pentru prima oară termenul de ”catolic” cu referire la biserică: ”Wherever the bishop appears, there let the people be; as wherever Jesus Christ is, there is the Catholic Church”* – Acolo unde apare episcopul, acolo să fie și poporul; căci acolo unde este Isus Hristos, acolo este Biserica catolică: o bucurie a comuniunii, o trăire vie a unității.

Suntem catolici, atunci când suferim în unitate astăzi, alături de creștinii sunt prigoniți în ce-a mai rămas din Siria dinastiei lui Assad: teroarea fraților creștini din Orientul Apropiat bate la poarta conștiinței noastre, ne clatină din confortul păcii pe care o considerăm fără motiv -firească (căci ce am făcut noi, s-o merităm?).

Astăzi, în Duminica a doua a Sfântului și Marelui Post, în vreme ce frații noștri romano-catolici sărbătoresc Sfintele Paști, mi-a fost dat să înțeleg un lucru simplu dar atât de important: toți creștinii suntem una în Cristos – nu numai noi cei de astăzi, ci și aceia care au trăit înaintea noastră. Iată cum se roagă preotul, pentru noi toți (cf. Liturghiei Sf. Vasile cel Mare, s.n.):

”Iar pe noi toți, care ne împărtășim dintr-o Pâine și dintr-un Potir, să ne unești unul cu altul, întru împărtășirea aceluiași Spirit Sfânt, și să nu faci pe nici unul din noi să se cuminece spre judecată sau spre osândă cu Sfântul Trup și Sânge al Cristosului Tău; ci să aflăm milă și har, împreună cu toți sfinții care din veac bine Ți-au plăcut: cu strămoșii, părinții, patriarhii, proorocii, apostolii, propovăduitorii, evangheliștii, mucenicii, dascălii și cu tot sufletul drept care s-a săvârșit întru credință …”

De aceea, tuturor fraților noștri romano-catolici care – vorba Părintelui Francisc Doboș ”s-au grăbit să sărbătorească Paștele mai devreme anul acesta”, le răspundem cu aceeași bătaie de inimă: Adevărat a-nviat!

___________

  • Igantius of Antioch – Letter to the Smyrnaeans 8, traducerea  în engleză a lui J.R. Willis