A fost odată ca niciodată – dar poveștile ni se spun cu speranța că învățăm ceva din ele. Sigur, unii ținem minte numai aspectul acela că ”adormeam frumos”: în acest caz, poate e timpul să reevaluăm rolul poveștilor. Pentru că, și atunci când adormeam frumos, tot creștea ceva în noi – puterea imaginației.

La urma urmei, datorăm poveștilor ascultate de la bunici, măcar o parte a creativității noastre de azi.

Și când te gândești ce vremuri grele au trăit bunicii noștri, și cum ne-au ținut ascunse greutățile lor, pentru a asigura pacea – de care aveau atâta nevoie pentru refacere, pentru revenirea la normal.

În numele păcii, Vestul a acceptat Rusiei sovietice o îndelungă dominiație asupra unor sateliți, care au europenizat-o pe ea și ne-a rusificat pe noi. Cât am pierdut că cineva ne-a îndepărtat de liberul arbitru, că mușchiul responsabilității nu s-a mai antrenat în felul nostru de-a fi, putem observa astăzi încă, atunci cnd așteptăm ca lucrurile să fie făcute de celălalt și nu le pornim noi înșine.

O societate fără lideri civili (sau cum se naște vreunul e absorbit de zona politică), o societate fără sindicate puternice (sau cele care sunt – au o patină politică mizerabilă), o lipsă a politicilor familiale și în plus discuții aberante asupra rolului Bisericii (de parcă nu ar trebui să fim mai întâi liberi, și pe urmă să-L căutăm pe Dumnezeu, în Casa Lui) …

Știu, poate părea dezarmant de trist – dar nu vă pierdeți speranța în viitor și mai ales, în rostul nostru – care am adormit de prea multe ori în timpul poveștilor, lăsând realitatea în stăpânirea imaginarului, fără a face efortul de a extrage învățămintele morale ale poveștilor pe care bunicii ni le povesteau … Azi, acesta poate fi rostul nostru: să explicăm importanța moralei și al legăturilor ei cu liberatatea.

stalin 1

stalin 2