Gândind la extraordinarele mijloace pe care le avem la dispoziția noastră în ziua de astăzi – documentarea și comunicarea rapidă prin internet, bibliotecile publice, resursele practic nelimitate și ușurința de a le accesa, mă mir cum nu găsim timp pentru lucrurile cu adevărat importante  cum este mântuirea sufletului.

Creștinii din Evul Mediu erau lipsiți de accesul rapid la cunoștințe și au de aceea o scuză, că poate ne așteaptă dincolo fără bagajul de cunoștințe pe care-l avem noi azi. Dar ei au ridicat Catedrale și timpul alocat meditațiilor și rugăciunilor a generat tratate de mistică ce probabil nu vor fi egalate nicicând.

Creștinii de azi au toate cunoștințele la degetul mic, dar nu au răbdarea și nici obișnuința de a zăbovi asupra Cuvântului. Iar în privința faptelor de credință, ce pot să spun? Sunt grămezi de scuze pe care le invocăm pentru a amâna faptele bune, pe ziua de mâine. Pare totul mai simplu, dar riscul de a ne încrede prea mult în forțele proprii a crescut tocmai de aceea, pe măsură.

Ce mult ne deosebim noi cei de azi, de cei de-atunci. Și ce interesant, că suntem înfrățiți de aceeași speranță și de aceleași rugăciuni … spre același țel ultim, care rămâne mântuirea.

pesti si paine