Trăirea Sfintelor Sărbători pascale a avut parte anul acesta de emoții mai mari ca în alți ani. Frați ai noștri, din vechea religie coptă – în Alexandria Egiptului, au suferit o nouă lovitură din partea unor militanți islamiști radicalizați, chiar de Sărbătoarea Floriilor (acestea se întâmplă în preziua vizitei Sfântului Părinte Francisc – care este așteptat în Egipt în data de 28 Aprilie!).

Și poate de aceea, am avut motive să fim mai atenți ca în alți ani –  la mesajul pe care Hristos ni-L transmite: El, Adevărul însuși – se lasă scuipat și batjocorit de noi, creaturile care uităm prea lesne de locul și rostul nostru sub soare.

O întrebare m-a frământat zilele acestea: cum e posibil? Cum e posibil să scuipăm Adevărul în față? De unde crește în noi această răutate, această aplecare spre minciuna dezonorantă? Ce resorturi ale libertății de conștiință încurcă noțiunile în asemenea hal încât suntem gata să confundăm posibilitatea alegerii între Bine și Rău, cu ceea ce este adevărat sau fals?

Adevărul nu se apără – nu are nevoie să o facă, nu trebuie să o facă. El este adevărat în afara voinței noastre, nu are nevoie de nici o recunoaștere.

Voința noastră e preocupată însă de demonstrații ale Binelui și Răului, categorii ce nu au legătură cu Adevărul, ci cu Dreptatea. Iar până la Judecată, dreptatea lui Dunezeu – e dragoste iertătoare. Ne iartă, căci nu știm ce facem.

E atât de ușor să amețești, alergând și alegând între între bine și rău – pentru că ce-i bine pentru mine, pare a deranja pe un altul. După cum, ce e rău pentru mine acum, îmi poate pregăti/condiționa un bine, mai încolo. Adevărul însă se oferă simplu, se așază ca punct cardinal pentru orientarea nostră, pentru îndreptarea noastră.

Emoțiile noastre, în acest an – le transmitem fraților noștri din Bisericile vechi, greu încercate, ale Siriei și Egiptului. Ei știu valoarea Adevărului – și înțeleg altfel războiul dintre Bine și Rău.

Hristos a-nviat!

fratii copti