Suntem surprinși de unele lucruri care nu se lasă ușor probate de imaginarul colectiv, de mentalitatea dominantă în epocă, la un moment dat. O asemenea curiozitate poate fi cea legată de diferența mare de vârstă dintre soți – ceea ce depășește 20 de ani (în plus sau în minus), poate atrage atenția ca fiind ”ieșit din tipare”, ca o excepție de la regulă. Dar … tocmai inocența iubirii, realitatea atracției dincolo de bariera necruțătoare a timpului – ar trebui să ne facă mai permisivi în acceptarea nefirescului …

Iată că vremurile ne propun două situații oarecum excepționale și probabil foarte interesante pentru numerologi și astrologi : el, Donald (70) și ea, Melania (46) și mai nou ea, Brigitte (64) și el, Emmanuel (39) … fixează o nouă acceptare a granițelor de vârstă dintre soți – la limita unui (respectabil) sfert de veac.

Putem oare vorbi de o anvergură mai amplă a înțelepciunii cuplului, prin întrepătrunderea (la propriu) a generațiilor diferite?! Sau mai degrabă, avem de-a face cu un adevăr al iubirii, care se expune luminii – cu orice risc, inclusiv (sau mai ales) acela de a părea altfel decât așteptările lumii din jur?

Tocmai ce am aflat, în aceste zile ale iertării, că atracția adevărului nu se exercită asupra tuturor. Majoritatea suntem dintre cei ce se feresc, ne ascundem de lumina adevărului. Greșim, presupunând că atracția adevărului se exercită asupra tuturor: nu e deloc așa. Gravitatea adevărului stă în libertatea pe care o avem de a-L refuza iar gravitația adevărului stă în dulceața și în lumina Lui – pe care unii o gustă și unii o văd.

Dulceața Lui, e Pacea. Lumina Lui – e Iubirea, care se împărtășește lumii întregi, care se arată și celor slabi și celor tari, și celor buni, și celor răi. Dar așa cum nu există o prăjitură pe placul tuturor, sunt unele urechi care surzesc de  liniștea și altele de zgomotul din jurul lor.

Așa cum stă în fața noastră, ridicat pe Cruce, Adevărul scuipat și batjocorit ne îmbrățișează pe toți: cu rănile Lui – pe unii, ne rănește, pe ceilalți – ne lasă indiferenți. Indiferența (și nu … diferența de vârstă!) e principiul anti-iubirii. Și abia multiplicarea îngrijorătoare a filosofiei lui ”ce-mi pasă mie?” ar trebui să ne pună pe gânduri, să ne îngrijoreze! Ea – indiferența – se naște din egoism, fie dintr-o falsă formulă a protejării propriului confort (comoditatea de tipul ”las’ să-mi fie mie bine”), fie din falsa soluție a necunoașterii – ca așa zis principiu al existenței purtate de-asupra oricărui efort (comoditatea de tipul ”și dacă știu – tot nu rezolv nimic”).

Dar și joaca (homo ludens) și munca (homo faber) ne arată că există – reguli (ale jocului) și satisfacții (ale creației). Abia împreună, cele două fac casă bună: munca în joacă e cea care ți se potrivește cu adevărat! Munca în joacă … poate fi o formulă adevărată, doar dacă e capabilă să transforme în bine, lumea din jur. Însă cei care se joacă de-a munca, încurcând și mai rău lumea din jur cu promisiuni false … ?

Lumea se va da întodeauna pe mâna celor tineri, se va preda – cu sau fără luptă -, iar vârstnicii au dreptul de a se agăța de tineret – pentru a-și prelungi amintirile tinereții și fără teama de a le deveni povară. Căci ce povară mai plăcută este decât copilul – indiferent de vârstă (sic!) – ce nu-și poate schimba singur pampers-ul?! 

Raportul corect cu munca, al celor tineri – chiar dacă unora le va degrada iubirea în respect, salvează lumea, generație după generație: căci și atunci când fug de muncă, lumea, fiind a lor și cerându-se muncită, aceasta îi va ajunge, foarte probabil, din urmă!

Și vă las pe voi, dragii mei prieteni, să stabiliți cum e cu adevărul acestor zile … alegând între ”S-au iubit, de-au cucerit lumea!” și  ”S-au iubit de-au închis gura lumii!” …

lecron wife

                                                            Charlie Chaplin (54) si Oona O’Neill (18).                                                                       Iubirea lor a durat 34 de ani si au avut 8 copii împreună …