Când inginerii barajiști stau de vorbă cu geografii pasionați de relief, discuția lor va duce cu siguranță spre potențialul hidroenergetic al apelor care plecând din munte, își caută liniștea în oceanul planetar …

Când un Rege are parte de funeralii naționale și mulțime de popor care îl salută pe drumul spre criptă, aducându-i un ultim omagiu și vărsând o lacrimă a părerii de rău – istoricii care au falsificat trecutul pot considera că a sosit vremea penitenței lor publice.

Când Lumina Crăciunului se revarsă în casele noastre în noaptea în care timpul învață de la veșnicie simplitatea fragilă* a fiecărui pas … avem poate răgazul de a privi cadourile de sub brad, înainte de a le desface.

În primul rând – vom constata că nu există o regulă generală, nu fiecare casă are un brad de Crăciun, sub care stau în așteptare cadourile … și, mult mai grav: nu fiecare om are o casă în care și-ar putea eventual, aduce un brad unde ar urma să primească aceste cadouri, despre care pare a fi vorba în aceste zile.

Apoi, vom constata cu și mai mare tristețe că nu mai cunoaștem textele colindelor, că nu mai știm să spunem poezii, iar serbarea ad-hoc, ce s-ar fi presupus firesc înainte de împărțirea cadourilor despre care se pare că e vorba în aceste zile, e sărită din program.

Privind cadourile nedesfăcute, poți fi încercat de freamătul curiozității – oare ce am primit? – sau te poți comporta fără simțire, parte dintr-o religie străină, a nepăsării. Câți dintre noi, primind – ne mai aducem aminte, să mulțumim?

Cadoul nedesfăcut este o ultimă șansă de a reflecta la tot ceea ce, primind în mod gratuit și fără nici un merit, irosim prin nebăgare de seamă: e chiar aproapele nostru, a cărui întâlnire o ratăm, atunci când ne imaginăm prioritari.

25 Decembrie 2017

____________________________

* Cf articolului dedicat mesajului Papei Francisc pentru Craciunul anului 2017: http://www.catholica.ro/2016/12/25/papa-francisc-daca-dorim-sa-il-vedem-pe-dumnezeu-la-craciun-sa-fim-smeriti/