În primul rând, cred că s-ar întreba, glumind cum numai neobrăzații o știu face: ”Auzi, dacă tot v-ați adunat la București de prin îndepărtatele țări ale străinătății, nu ați fi putut să aduceți cu voi și pe  jandarmii și polițiștii acelor țări, să vă păzească manifestația?!”

Plecând din cauza nebinelui și a speranței unei integrări într-o civilizație superioară, trăgând spre mai-bine, românii de-afară nu și-au uitat nici originile, nici limba, nici rudele și – ce s-au gândit: ”Hai să-i ajutăm noi, dacă nu se știu ajuta singuri!”. După ce ne-au trimis bani prin poșta rapidă, au zis că a venit vremea să ardem etapele și să mai învățăm câte ceva despre exercitarea drepturilor democratice – dacă nu cerem vot obligatoriu, măcar să cerem demisii, sau orice altceva, numai să cerem. Căci copilul care nu plânge, moare de foame.

Diaspora a ales să se prezinte în fața Națiunii, la aproape trei decenii de la Revoluție – cu tot ce are ea mai bun: spiritul civic, așa cum l-a copiat de prin democrațiile mai vechi ale Vestului, altoit pe media socială și conectat la telefoanele inteligente, care țin loc de buletin de știri.  Și ce ne-a prezentat, am văzut – va spune cinicul:  o masă de manevră fără conducători, fără responsabili – care a putut fi atât de ușor penetrată de elemente huliganice, pregătite oricând pentru manifestări de ură. ”Ba chiar asta e imaginea emigrației române de azi!”, va insista pentru cei care ar mai avea chef să-l asculte: ”… vreo trei-patru milioane din care o mică – dar zgomotoasă parte – sunt cerșetorii, hoții, curvele, peștii și mafioții de rangul doi, cei care au reușit să aducă suficientă confuzie între denumirea de rrom și cea de român, cum că ele ar fi de fapt tot-una și că de-aia am fi cu toții niște … țigani!”

Să râdă din Hexagon alde Charlie Hebdo, să plângă din Ceruri organizatorii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia și să luăm aminte să nu ne smintească valul de lături care se revarsă din televizoare, în zilele acestea de vară fierbinte, când până și insectele sunt îndemnate să testeze limitele răbdării noastre! Iar cinicului, îi vom răspunde doar atunci cînd vom ști să avem ca reprezentanți în Parlamentul României, alături de minoritățile naționale, și un grup parlamentar al ROMÂNILOR DE PRETUDINDENI.

parlamentul romaniei sectia romani din diaspora