Cu toții ne dorim bunăstarea. Pentru că e parte din confortul și securitatea noastră. Și pentru că o întrezărim – la ceilalți și în potențialul de care credem că suntem capabili, fiecare.

Întrucât cu toții ne dorim bunăstarea dar nu cu toții o putem dobândi, fiind fiecare dăruiți cu diferite daruri și moșteniri (ce țin în special de neam și țară) dar și de caracterul și voința individuală (suntem mai lacomi sau mai ponderați, din fire și din formare), recunoaștem necesitatea unei balanțe, nevoia de echilibru, pentru ca lumea să nu fie o junglă: funcționăm pe principiul schimbului de daruri – schimbăm bunuri și servicii, răsplătim munca, cedăm din timpul personal (adică o parte din viața noastră) în schimbul unor avantaje materiale, necesare traiului (adică tot pentru viața noastră).

Dacă dăm pentru a primi ceva în schimb, iar această mișcare κίνησις (kinesis) o analizăm ca parte a dinamicii vieții condiționată de existența unui aequilibrium între cerere și ofertă, observăm că există totuși mai multe unghiuri din care balanța echității se lasă analizată:

  1. Valoarea de schimb a bunurilor care fac obiectul schimbului (Adam Smith și David Ricardo);
  2. Utilitatea bunurilor care fac obiectul schimbului, perspectiva dorințelor care sunt împlinite (Alfred Marshall);
  3. Intervenția arbitrară (sau reglementările acceptate) ca o corecție luminată din partea statului (J. Maynard Keynes).

Problematica economică poate diferi de la o generație la alta, problemele diferite vor da naștere unor soluții diferite și fiecare generație e chemată să recunoască, definească și să rezolve problemele actuale ale timpului său. De multe ori, noul intră în coliziune cu vechiul și asistăm la conflicte între generații sau orânduiri. Un lucru însă credem că transcende generațiile și regimurile, respectiv existența unui fundament etic al tuturor activităților economice: omul strânge, acumulează averi – dar nu o face exclusiv pentru sine, ci și pentru cei dragi – familia sa. Egoismul și altruismul sunt cadrul care potențează viața economică a omenirii: există un scop (acumularea de averi, securitatea zilei de mâine), există aceleași mijloace (munca și recompensarea ei, chiar dacă tehnologiile evoluează) și există un cadru care se referă la înțelepciunea și energia, la disponibilitatea și profunzimea/superficialitatea epocilor … acest cadru e marcat de raportul dintre egoism și altruism (grija față de celălalt).

Sfântul Vasile cel Mare explică foarte clar diferența între bogăție și lăcomie, despre ispitele materiale – și ne atrage atenția că suntem încercați în două feluri: ”sau prin necazuri … care încearcă inimile noastre prin răbdarea în suferințe, sau adeseori chiar prin bunăstarea materială … căci e greu să nu te mândrești, umilind pe alții, când ești bogat și ai de toate”  

Astfel, valoarea unui kilogram de grâu în vremea recoltei bogate sau a foametei, nu are cum rămâne aceeași; după cum plata pe oră a unui informatician în plin boom tehnologic va scădea abia după ce numărul informaticienilor va crește suficient de mult, pentru a face loc alternativelor.

Concept-cheie pentru economie, munca poate fi analizată de asemenea din câteva perspective distincte:

  1. Valoarea muncii – dacă o privim ca pe o contribuție personală pentru întreprinderea căreia îi este dedicată;
  2. Valoarea lucrurilor rezultate din muncă – dacă analizăm interesul, aprecierea și repetabilitatea cererii;
  3. Productivitatea muncii – dacă o raportăm la timp și calitate;
  4. Câștigul obținut din muncă – dacă o raportăm la ziua de salariu.

Vă propun aici un scurt popas etimologic asupra cuvântului ”geltan”, care în germana veche însemna ”a (răs)plăti” – căci de aici trebuie să fi apărut das Geld (banii, ca formă de răsplată a muncii). 

Din aceeași familie etimologică a formei moderne a verbului ”gelten”, au mai rezultat:  ”gültig” (valabil) dar și alte sensuri mai subtile, ca acestea: valoare/greutate mai mare sau mai mică (es gilt mehr oder weniger – ”valorează mai mult sau mai puțin”), apreciere/recunoaștere (er gilt als Philosoph – e recunoscut ca filosof) sau valabilitate (es gilt für alle – ”e valabil pentru toți”) …

Drumul lui ”geltan” poate fi urmărit și dincolo de Canalul Mânecii, unde întâlnim expresia – atenție! – ”yielding to the temptation”, ceea ce s-ar traduce cu ”a ceda tentației”, respectiv … a-ți asuma plata ce va urma căderii în ispită, ”a recolta” efectele ispitei! 

Concluzia? Atinși de pasiunea economicului și luptând pentru noi și familiile noastre, să privim în sine și să căutăm împrejur, pentru a distinge mai clar între bogăție și lăcomie. Există la urma urmelor și un mod imperativ al verbelor, de care – în etică, ar trebui (sic!) să ținem cont …

         

bogatie da lacomie nu

Cand e vorba de bogatie, sa nu (ne) punem problema stricarii jitnițelor …