Avem parte de multe exagerări zilele acestea, și este bine că-i așa: ducând lucrurile la extrem, ne dăm seama nu numai cât de flexibilă este limita, ci mai ales cât de blânzi și ascultători (sau răbdători?) suntem, ca popor.

Intelectualii sunt consternați probabil de ceea ce aud că se întâmplă în lumea inteligenților care ne conduc: avioane deturnate la sol, politicieni împiedicați să ajungă la timp pentru a vota căderea guvernului, directori destituiți din funcție pentru că amână semnarea unor contracte din motive aparent temeinice … sunt tot atâtea motive de blocaj mental pentru cei care caută să explice lumea și mecanismele ei de funcționare.

Nu poți căuta în cărți descrierea acestor derapaje – doar trebuie să înțelegi modul de funcționare a cumetriei politice, și atunci te înfiori – pentru că în afara votului, sistemul de reglare a lumii politice se bazează pe etica mass-media (formatori de opinie și fabricanți de știri, în ce ordine preferați) și buna funcționare a justiției (onorabilitatea judecătorilor si incoruptibilitatea lor).

Obligația jurnalistului de a fi de partea Adevărului și de a prezenta faptele după ce le verifică din trei surse – astfel încât cetățeanul inteligent să-și formeze o opinie, e refuzată sistematic de reprezentanții mass-media, îi vedem (îndeosebi în alegeri) – angajați politic pe cei care sunt puși să slujească democrația. Pe de altă parte, jurnaliștii lucrează cu ”materialul clientului” – iar inteligenții care ne conduc, din păcate, au tot mai puțin timp să se pună la punct cu lecturile obligatorii, care poate le-ar mai lărgi perspectivele.

Cei inteligenți sunt cei care se descurcă și de regulă sunt admirați și apreciați pentru asta.  Dar observ că multora dintre ei le lipsește intelectualitatea, adică informația acumulată și structurată sistemic, muntele de înțelepciune al celor care ne-au precedat – și pe care, suindu-ne, ne percepem cu adevărat mici și neînsemnați … și ce poate fi mai rău decât un inteligent lipsit de bun simț, un șmecheraș de cartier, un orgolios cu tupeu? Mai ales atunci când se dă de gol prin lauda de sine, inteligentul devine într-adevăr, greu de suportat.

Sunt însă și intelectuali lipsiți de umor, lipsiți de inteligență. Știu multe, dar nu le folosesc pentru a lumina pe ceilalți. Sau nu știu să exprime într-un fel atrăgător ceea ce au descoperit, sau nu sunt dăruiți pentru comunicare, sau dintr-un motiv sau altul ajung să ne displacă fiindcă ei știu mai multe decât noi: de ce i-am asculta? Doar pentru că …?!

Zilele acestea, fiind campanie pentru cea dintâi funcție în stat, și intrînd într-o perioadă de frământări și reașezări ale scenei politice, vom auzi mult zgomot în jur și vor sări multe scântei de-a stânga și de-a dreapta – dar ar fi bine să studiem felul de a se manifesta al celor ce sunt inteligenți, și să alegem ceea ce vom considera că e mai bine pentru noi. Căci fără conducătorii pe care-i merităm … nu vom rămâne, asta-i clar!

Gasca de la Cotroceni.PNG

O poză cât o mie de cuvinte. Gașca de la Cotroceni, se amuză cu un selfie – pentru a alunga din emoția recepției. Noi bloggerii, presupunem că e înainte de paharul de vin de la final. Cu atât mai mult, e un gest pe măsură, care ne arată că au învățat cum se rostogolește viral o poză în media socială  …