Expresia am întâlnit-o la Paul Tillich (1886 – 1965) – teolog si filosof protestant, care simțea că nu trebuie să transformăm creștinismul în ideologie, și care a combătut ideea de cultură autonomă, aceea care crede că nu ar avea nevoie de binecuvântare religioasă pentru a exista.

Dacă în limba germană, Bedingung înseamnă condiționalitate, atunci Das Unbedingte – este ceea ce există fără nici o altă condiție, ceea ce e liber de orice condiționalitate. Omul e plin de condiționări, pe când Dumnezeu este liber de orice condiționare.

Dar ceea ce există în afara oricărei condiții, nu devine cumva neapărat necesar (unbedingt nötig) pentru mine, astfel încât existența mea să capete o împlinire?

Între metaforele pe care le-a dezvoltat Tillich, regăsim pe acestea, descrise mai jos suficient de clar, și care ne invită la meditație serioasă asupra trecerii (și petrecerii, vorba lui Noica) ca transformare …

(1) Creația – coborârea eternității în timp (idee pe care am regăsit-o și la Monseniorul Vladimir Ghika);

(2) Escatologia (respectiv soarta omului după moarte) – trecerea timpului în eternitate (de aici conducerea pe ultimul drum, petrecerea la îngropăciune sau parastasul);

(3) Păcatul (respectiv căderea – ceea ce naște starea de vinovăție) – atunci când esența se preocupă de existență;

(4) Iertarea – atunci când existența se orientează spre esență, pe care începe să o simtă, mai întâi și să o trăiască, mai apoi … (apropo, vă sună cunoscut, hai să ne purtăm esențial, ca și cum aceasta ar fi ultima zi …!)

Tillich metafore

Trecerile, după cum știm, presupun puncte de întâlnire, zone de graniță, frontiere – iar locul de întâlnire al omului cu Dumnezeu este acela în care condiționalul (relativ) se țintâlnește cu necondiționatul (absolut).

Pentru Tillich, religia nu este doar o funcție – între atâtea alte funcții ale spiritului uman, ci este experiența necondiționatului în toate celelalte funcții. A fi liber, pentru un creștin, înseamnă a trăi – necondiționat – sensibilitatea la divin, în profunzimea inimii.

Temeiul inimii noastre este atracția pe care ea o are către Dumnezeu – iar puntea și mijlocitorul, prilejul de înnoire și trăire a libertății creștine, este Isus Hristos. Pericolul pentru libertate este atunci când trecere granița propunerii (sau a punerii dinaintea celuilalt).

Învățătura creștină – tocmai pentru că îmbracă haina libertății – nu poate fi impusă cu forța, ci va fi doar supusă amabilei atenții … astfel încât celălalt să se decidă, în cunoștință de cauză, folosindu-se de propria-i libertate: va fi de azi înainte pentru sau împotrivă?