Vremea pandemiei ne pune in fata unor schimbari urgente de comportament.

Pe de-o parte, suntem chemati sa ne acoperim trupurile cu masti, combinezoane si manusi. Pe de alta parte, suntem preocupati de faptul că noile tehnologii care faciliteaza comunicarea online ne expun unor riscuri reale. Nu le sunt toate regulile scrise (abia dacă a inceput procesul de legiferare), lipsește accesul universal la spațiul online, și mai sunt încă destui analfabeți cuminți, care fie se feresc de tastatura telefoanelor inteligente sau/și nu vor să învețe limba engleză …

Însă, momentul în care vom vota online, se apropie, ca un firesc al noilor forme de comunicare. Îl vom accepta, după cum am acceptat să ținem jurnale de idei online, să ne auzim cu prietenii pe Facebook, să vizităm muzee în spațiul virtual și bineînțeles, să ne facem cumpărăturile, la distanță. Și ne vom pune toate speranțele în softurile certificate de organisme apolitice, în care vom avea reprezentanți onești, cu o înaltă ținută morală.

Tot atunci, însă, vom mai afla un lucru. Că adevărul înscris în inimile noastre are nevoie de intimitate și de dialogul cu Dumnezeu, intermediat de Preot. Și vom constatat, că pentru a ne odihni cu adevărat, pentru a simți cu adevărat, e nevoie de altfel de contact. Îi vom spune ”ca pe vremuri” sau ”varianta tradițională” (old school) … și poate vom suferi de nostalgie, dacă vom pierde pe drum învățămintele istoriei. Nu de alta, dar alegerile s-au furat și în 1946, când nu s-a votat nici cu mănuși, și cu atât mai puțin, online sau în limba engleză. Iar de atunci, continuăm să construim o lume parcă tot mai mincinoasă.

Oare ne vor scăpa transparența online-ului și limba engleză de … minciună?!