Calin Diaconu

După cum se poate observa cu ochiul liber, trăim într-o lume imperfectă.

Problema e că acest lucru se întâmplă și celor sfințiți și mirenilor (laici), poate în mod diferit?!

Cei care au ales calea slujirii lui Dumnezeu se îndreaptă spre Bine, Adevăr și Lumină … Mergând pe cărarea strâmtă a hotărârii luate, nici ei nu sunt lipsiți de încercări, de ispite de tot felul. Au bogăția teologiei și experiența celor două milenii de creștinism. Autenticul creștin știe mai mult decât se poate citi în lecturi, știe că nu este singur în încercări, că acestea îi sunt date cu scopul de a recunoaște atotputernicia credinței, care este darul gratuit al lui Dumnezeu!

Cei care se abat de la calea cea dreaptă, rătăcind în pierdere de timp, suntem cei mulți: stăpâniți de iluzii și ignoranță, robi ai fricii de moarte. Pe noi ne macină în primul rând singurătatea insuportabilă, ne este dată revelația rătăcirii în momentul în care ne întrebăm. precum Fiul rătăcitor: Ce caut eu, aici?! … si ne este dat să ne aducem aminte de mai-binele din Casa Tatălui.

Văd tot mai mult educația, ca parte a sistemului național de sănătate. Iar rolul Bisericii, acela de a educa, de a pregăti sufletele pentru o trecere bună la cele veșnice. Dacă vreți, să punem Sănătatea în centru, dar cu Biserica și Școala în flancuri. Biserica nu e spital, dar vindecă. Școala nu e spital, dar previne. Acesta să fie începutul nou al fiecărei generații, căci subiectul nu se poate epuiza, blestem al lumii imperfecte în care trăim: de la abecedar pleacă educația fiecăruia!

Am scris aceste rânduri, privind astăzi, de Bunavestire, cu recunoștință, la implicarea Bisericii în proiectul de educare al națiunii române, în epoca interbelică, acolo unde putem afla repere ale normalității pe care vrem să credem că am pierdut-o, dar care ne va atrage mereu, atunci când vom înțelege că nu este nevoie să ne hrănim numai cu … roșcove!