Nimic rău dacă un tânăr de azi se pregătește să intre în politică! E însă foarte important ca Statul – prin sistemul său educațional (care ar include reglementări ale mass-media, fără suprimarea libertății de exprimare), să-i ofere acelui tânăr în formare, acces la reguli și exemple care să-i satisfacă impulsul creativ, fără a-i mutila sufletul …

Prima întrebare ar fi aceasta: ce pericole iminente îl pasc pe tânărul doritor de a se pune pe sine, cu energiile și priceperea sa, în slujba binelui comun? 

O a doua întrebare: pot fi evitate aceste pericole – și dacă da, cum? Ce reguli ar putea fi urmate pentru a dezvolta caractere puternice și hotărâte în transformarea înnoitoare a societății?

Apoi abia, ar urma să căutăm exemplele care merită incluse în galeria modelelor de urmat.

Banii sunt bolnavi de inflație și gura contemporanilor, de vorbe multe … așadar, cât mai succint, vom încerca să explicăm pericolul banului (inspirați de cuvintele de început ale Sf Antonie cel Mare, cel pus să deschidă cele 12 volume ale Filocaliei):

  • Banii îți oferă o amăgire vremelnică, fiindcă nu te poți sprijini pe ei: nu-ți cumpără nemurirea, poate doar ”fericirea de moment” (pe care fiecare și-o definește după standardul propriului egoism);
  • Banii îți hrănesc iluziile și dezvelesc urâțenia caracterului (ce nu e gata să facă omul, pentru bani? fiecare are ”prețul” său?);
  • Banii limitează orizontul și visarea: te blochează în activități materiale – cum să-i înmulțești, plăcerea de a-i număra încă o dată, gestul de a-i atinge, de a-i arăta altora – vezi boala exhibiționismului, în diferite exprimări – de la maneliști (în celebra expresie ”fără număr, fără număr”) la pozele lui Floyd Mayweather cu milionul de dolari sau interviurile de la palat – marca Gigi Becali, etc., etc.

Ar fi totuși, câteva întrebări utile, pentru cei care simt că trebuie să pună în ordine raportul lor corect cu banii, și anume: 

  • Cum am venit pe lume? Îmbrăcat sau gol?
  • Ce voi lua cu mine la plecarea din această lume? 
  • Când am dat ceva cuiva, fără să fi primit, mai înainte?

Așadar, pentru a răspunde la prima întrebare, cred că raportul tânărului politician cu banii – e acel aspect fundamental, ce trebuie clarificat imediat ce-a auzit chemarea de a se pune în slujba binelui comun. Intrarea în politică poate pleca de la expresia: ”Nu cumva suntem prea săraci pentru a face politică?”, înțeleasă atât ca detașare nobilă față de grijile mundane – cât și ca orientare spre aspectele spirituale ale vieții sociale. Binele comun pleacă de la sănătate și educație, a sufletului și trupului, deopotrivă!

Regulile prin care pot fi evitate numeroasele pericole ce-l pândesc pe tânărul politician țin de cultivarea unui ”suflet rațional”: este vorba de alegerile înțelepte, de puterea discernământului – fiindcă omul are de ales între mai multe opțiuni.  A discerne între bine și rău, presupune orientarea spre lumină, iar în lupta zilnică pe care o ducem cu slăbiciunile noastre, această lumină e dată de următoarele virtuți puternice (formatoare de caracter):

  • Înfrânarea (puterea de a ne abține de la răul care ne face rău);
  • Suferirea răului (puterea de a ne abține să răspundem răului cu aceeași monedă);
  • Neprihănirea (puterea de a ne abține de la inglodire);
  • Stăruința (puterea de a insista în bine, fără a urmări binele personal);
  • Răbdarea (de a nu ne pripi, de a-l asculta pe celălalt, de a fixa cunoașterea în șuruburi până când ajungem să putem explica fenomenele pe care dorim să le transformăm în ”mai bine”).

Oare sunt medicii obligați să facă binele? Sunt ei obligați să spună adevărul, pacienților care vin la consult? 

Oare profesorii sunt obligați să se pregătească în mod constant, pentru a servi adevărul (cât mai atractiv), elevilor și studenților care sunt avizi de cunoaștere?

Care sunt atunci obligațiile politicianului? Ce este binele comun?

Și acum, la final – să ne propunem o lectură a unui document preluat din site-ul Bibliotecii Universitare din Cluj. L-am ales pentru că se împlinesc astăzi 70 de ani de la trecerea la cele veșnice a dr Iuliu Maniu. 

Câteva întrebări, pentru tânărul politician, după ce va avea curiozitatea de a parcurge Discursul din 1934 a celui ce a fost numit Sfinxul de la Bădăcin (textul integral, aici)… Care e sensul și scopul politicii noastre externe? Complexitatea raporturilor între unire și pace? Cine sunt dușmanii păcii și cum ne adresăm lor? Care e interesul național? Care e principiul subsidiarității și al solidarității? Ce înțelegem prin Tratat de Colaborare, Alianță, Confederație, Uniune …? Cum ne raportăm la Marile Puteri? Care sunt valorile comune ce stau la baza unei Uniuni? Cum ne adresăm puterii ce guvernează, când noi  suntem în opoziție? Cum ascultăm vocea puterii, când suntem în opoziție? Cum asigurăm continuitatea profesioniștilor care se pun în slujba Țării? Ce putem învăța de la trecut, pentru a nu greși din nou? Când mi-am propus să ajung la Sighet, la Memorial? Ce știu despre greco-catolicismul românesc? Ce știu despre ocupația sovietică a României?…