Am o intrebare mai veche pe care va rog sa o raspundeti voi, inainte de a o comenta (si) eu. Bineinteles, cu sinceritate! Multumesc si va asigur ca votul vostru conteaza pentru mine…

Astazi (14 Februarie), in a 10-a zi de cand am lansat intrebarea de mai sus, gasesc de cuviinta sa las acces liber vizualizarii rezultatelor: dupa cum puteti singuri observa click-uind optiunea “view results” de mai sus, au raspuns 15 persoane – 10 fiind pentru “adevarat” iar 5 pentru “fals”. Multumesc tuturor si las deschisa in continuare votarea.

Incerc interpretarea acestui rezultat ( 65% –  35%) prin aceea ca exista un mit activ pentru cei care intra in contact de suprafata cu fenomenul publicitatii – farmecul ei artistic se regaseste din plin, de la prima vedere.  Stralucirea cu totul speciala, apropierea si intrepatrunderea cu lumea filmului, picturii/desenului/fotografiei, arta scrisului, designul (fie de showroom sau de ambalaj), muzica (atat compozitori cat si interpreti), teatrul (actori, regizori, scenaristi) … toate acestea sunt motive intemeiate pentru a  considera  publicitatea  o arta, cand de fapt ea se foloseste de arta ca mijloc de comunicare, pentru a exprima un mesaj ascuns.

 Esenta sau “samburele publicitatii” care o defineste ca stiinta – este ceea ce radiaza din sinea clipului sau machetei publicitare spre ochii si urechile publicului-tinta fiind cat se poate de stiintific: legile economice, informatiile statistice si de piata, psihologia individuala si sociala, istoria mentalitatilor, logica … – toate sunt puse in slujba formularii aproape matematice a unui mesaj care trebuie comunicat metodic unui grup foarte precis definit…

Publicitatea este deci o stiinta – gasind in arta forma si in artisti executantii!

Partea a doua a intrebarii a indus si mai mult in eroare – pentru ca este cat se poate de adevarat: cei care comanda si platesc publicitatea sunt comerciantii.