Am observat dezvoltarea unei comunicări simplificate prin desen/imagini sugestive – din nevoia de a explica trendurile într-o vreme de criză. Răspunsul nostru la întrebarea – încotro se-ndreaptă Lumea? – pare mai ușor digerabil, dacă e servit în pastile mici, frumos colorate… Așa, s-a inventat un trend nou în comunicare: INFOGRAFIA.

Azi, despre prețul carburanților în România. Nu-i așa că steluța de mai jos îndulcește realitatea tristă a cotei pe care transportatorii o plătesc bugetului de stat?

Pret carburanti

Vorba inegalabilului Toma Caragiu … (citat din ”Toma și Baletul”):

Problema rochilor n-a fost o problemă. Decolteul… Că cine urmăreşte decolteul nu mai urmăreşte textul. Aşa c-am luat măsuri, le-am acoperit şi pe ele, şi avem şi noi acoperire. Astfel ne-am orientat spre rochia lungă de seară unde nimeni n-a avut nici o obiecţie în afara pompierului de serviciu, care a cerut să se consemneze în procesul verbal că rochia lungă de seară îngreunează fuga în caz de incendiu şi dacă este călcată pe coadă creează panică. El a cerut ca fiecare dansatoare să fie dotată cu o pelerină, din foaie de cort, solidă, comodă – toporişcă, găletuţă cu nisip şi cască de protecţie. Scenograful s-a opus categoric, a răspuns că el răspunde de costume. În consecinţă s-a renunţat la toporişcă şi s-au cumpărat târnăcoape.


Lucrand in servicii de-o viata, ma bucur sa redescopar valente noi ale relatiei dintre Prestator si Beneficiar, dintre Agentie si Brand, dintre Consultant si Client … 

1. Cladim unul pe feedback-ul primit de la celalalt. Adica schimbam intrebari intre noi, cautand iesirea spre lumina, spre starea de certitudine, tinandu-ne de mana. De unul singur, n-o poti nimeri in meseria noastra – nici macar in gluma.

2. Avand atata nevoie de dialog, daca pornim de la preconceptia ca noi stim mai bine pentru ca suntem specialisti, fara sa avem intelepciunea de a-i acorda celuilalt spatiul de manevra in idei, pana la exprimarea lor cvasi-paternala, gresim. Pentru ca ne ingustam sansele si pentru ca rapim bucuria: creativitatea este si a celui care genereaza ideea, nu numai a executantului ideii. Cat mai conteaza a cui a fost ideea, daca eram intr-o discutie onesta, intr-un schimb de idei? (Numai vanitosii retin in autobiografii merite care nu le apartin.)

3. Ar fi suficienta o lume intermediara, de secretare bine trainuite, care sa noteze cu atentie si sa retina cu exactitate fiecare idee cu adevarat “principala” pe care Clientul o rosteste in timpul intalnirilor. Dar nu mai bine am deveni noi, consultantii, cu umilinta, aceste secretare atente si anticipative – pe care la urma urmei fiecare sef si le doreste aproape? Probabil ca fiecare secretar batran ar putea fi consultant in anumite privinte. Si cu siguranta un consultant batran are un aer de secretara, care se mira de intelepciunea sefului si are grija de buna dispozitie a acestuia …

4. Sa nu mergem chiar atat de departe, pentru ca din pacate – sau din fericire ? – nu suntem, nu trebuie sa fim simple secretare, oricat de important este faptul ca transcriem pe curat ideile altora: felul in care o facem, filtrul prin care le trecem, ceea ce vrem sa retinem sau sa accentuam, face din noi mai mult decat simpli copisti. Uneori gresim, dar conteaza sa invatam din greseli si sa mergem mai departe!

Asa ca rezum, privind fotografia de epoca de mai jos. Fara INPUT-ul Clientului, nimic nu functioneaza, iar daca e sa iasa ceva bun, acest lucru nu se poate intampla in afara Echipei care trebuie sa se sudeze. Echipa Client-Agentie e un angrenaj, unde amandoi suntem in egala masura aparatorii Brandului, unde amandoi ne gandim cum e mai bine pentru Brand – nu pentru noi. Doar asa vom reusi sa ducem mai departe aceasta frumoasa meserie … de publicitari!

La sfarsit, nu te mira daca te strange ...

La sfarsit, nu te mira daca te strange … cauta sa vezi amanuntele discutate initial!

 

 


Pentru cei care ma cunosc, stiu ca sunt pasionat de istorie, cunosc limba germana si ca lucrez in publicitate de 20 de ani. Cum se combina aceste lucruri, cat de bine merg ele impreuna, care din ele ar ocupa totusi un loc mai important … putem discuta, insa e minunat cum anumite “seminte” au fost plantate in trecutul indepartat si au nimerit un teren propice dezvoltarii lor.

Germana o inteleg – am inceput-o de la trei ani cu Tante Mimi, la o initiativa a Mamei. Istoria o explic cu primul “4” din viata mea de elev, intr-a 5-a, la Domnul Profesor Bogen (din respect pentru dumnealui si din dorinta de a-mi repara media, am inceput sa invat – si stiti cum e – pe masura ce stim mai multe, aflam ca ne place mai tare!). Dar publicitatea?!

Pana deunazi, un mare mister – nu o puteam lega de ceva vechi, autentic. Imi spuneam ca “asa a fost sa fie”, norocul sau inspiratia de a ma apuca in 1994 de un subiect care era inca putin cunoscut in Romania scapata de economia de piata, in care totul era gandit si programat din CSP-ul central (Comitetul de Stat al Planificarii, pentru cei mai tineri). Dar iata ca intr-unul din cele mai vechi jurnale proprii si personale (din 1978), am gasit o prima mentionare a unui brand romanesc – DEVAL (un detergent lichid) si o incercare de slogan pentru MAXI TAXI – dupa ce-am incercat acest hibrid intre taxi-ul elitelor si autobuzul clasei muncitoare! Sigur, “pretios” nu are cum atrage consumatorul, nici macar pe cel din vremea comunismului … dar m-a surprins preocuparea fata de tema si chiar numai cunoasterea cuvantului, pe care iata – nu l-am inventat dupa 1989, ci se pare ca exista intr-o oarecare forma si inainte …

Dar mai bine, va las in compania paginilor ingalbenite de vreme …

Jurnal personal - 1978. Prima atestare documentara a utilizarii cuvantului "reclama" ...

Jurnal personal – 1978. Prima atestare documentara a utilizarii cuvantului “reclama” …


Ce sa spun? Avem nevoie sa mai vedem si spoturi de acest calibru.

Pentru ca televiziunile noastre accepta in ultima vreme simulacre ce lasa impresia unei conjuratii a saraciei de exprimare – ca sa nu zic ca dovedesc saracia bugetelor taiate de criza prelungita -, nu ne ramane decat sa urmarim cu atentie ce se-ntampla in lumea larga, pentru a intelege si a visa in continuare.

Sunt unele spoturi mari cat un film intreg … iar acesta propus in locul ceaiului de la ora 5 este unul din ele! (Sau altfel spus: daca investiti cu incredere in productia unei idei, va rugam sa lasati restul in seama mediei celei noi!)

 


Care e esenta curiozitatii? Faptul de a nu se opri locului. Nu-i lipseste rabdarea, dar e dominata de intrebarea “Ce-ar fi daca …?”, pe care o combina in chip fericit cu bucuria experimentului – avand constiinta istorica a evolutiei lucrurilor iesite din mana omului. Intr-un anume fel spus – lucrurile evolueaza continuu in jurul nostru, cata vreme noi ne pastram constanta curiozitatea. Cata vreme noi ne fixam interior in curiozitate, lucrurile se transforma in ritm alert, in jurul nostru.

Intrebarea pe care ne-o punem, impreuna cu cei de la Honda: se poate constitui un program in jurul curiozitatii, caci … nu cumva a fost curiozitatea aceea care a dus la izgonirea noastra din Rai? … Ei bine, din raspunsul lor tragem concluzia noastra, ca exista si o parte buna a curiozitatii, atunci cand neastamparul ei se pune in sprijinul Binelui.

Dintre toate secventele – cea cu imnul Braziliei (omagiu pentru Ayrton Senna) si cea in care robotzelul evoluat fuge in stanga ecranului, lasand in urma aplicatia pentru medicina – ne-au ramas pe retina, mai aproape suflet! 🙂

Daca si voi credeti ca Binele invinge, semnati va rog Petitia pentru introducerea Medicinii Personalizate – sa miscam lucrurile in directia buna! Va multumesc, Calin Diaconu

http://www.petitieonline.ro/petitie/introducerea_tratamentelor_personalizate_si_inovatoare_pe_lista_medicamentelor_compensate_o_sansa_la_viata_-p06551149.html