Discursul liniştit şi echilibrat al preşedintelui în exerciţiu în care spunea „demersul PSD de contestare a alegerilor este unul firesc pentru democraţie!” – m-a pus serios pe gânduri.

Ce face Băsescu? Îi iartă pe toţi? Mamă, să vezi ce pace şi armonie se va instala de-acum în România!

Singur, un zâmbet bine ascuns mi-a atras atenţia. Nu am pretenţia că l-am fi văzut cu toţii – poate mi s-a părut. Dar acest articol este răspunsul la acel zâmbet închipuit…

Simbolul binecunoscut al înţelepciunii chineze – îl interpretăm ca pe o armonizare a două principii contrare, numiţi-le cum vreţi: feminin-masculin; alb-negru; bine-rău… Ele se completează topindu-se unul în celălalt şi preluînd câte o cantitate mică (punctuleţul celuilalt) – rezultând în cele din urmă o sferă perfectă!

În limba română a votului recent, dar mai ales a interpretărilor şi poziţiilor ireconciliabile la care asistăm (cel puţin deocamdată) noi definim echilibrul nostru ca pe un „jumi-juma”; „nici aşa, nici altminteri!”…

Libertatea de vot a compatrioţilor noştri s-a degradat în expresia: „Aşa am avut noi chef să iasă, de data asta!” – de fapt, mă duc cu gândul la un mişto colosal făcut de alegătorul român doar-doar vom pricepe că (şi) în politică totul trebuie să plece de la moralitate!