Ce-o fi fost în sufletul Mamei Cetățeanului turmentat, Caragiale nu ne spune …

Pentru că tipul lui de morală nu era croit pe înduioșare, ci pe umor tăios. Cred că și-a dorit să ne schimbe, să ne facă mai buni … dar parcă a folosit o armă care ne-a sculptat definitiv: ne-a eternizat în Mitici, în Protopopești, în Mache(i) și Lache(i) și Madame și Domnișori … Ne-a văzut prin limpezimea unui geniu care în engleză ar fi sunat așa, cum să vă spun … decisiv și fatal: ”some things will never change!” 

Fatalitatea în opera lui Caragiale, ”a naibii fatalitate” – e soarta de care nu putem scăpa – e scuza care ne ajută să supraviețuim micimilor noastre. Dar în același timp, simt că ceva i-a scăpat lui Caragiale: iubirea de Mamă. Dacă ar fi putut să ne ridice de jos, pe noi turmentații, pe noi amețiții, pe noi nehotărâții – cu o vorbă bună, de genul ”Hai maică, acasă, că ai băut destul!” … ar fi devenit oare românii mai buni? Nu știu să vă spun, decât … doar atât: în cicăleala drăgăstoasă a Mamei și în puterea ei de a ierta orice prostie a copilului necopt e ascunsă o rețetă a educației pe care nici un cinic moralist nu o va putea egala.

Am privit astăzi cu atenție, un fragment de tablou intitulat ”Peasants Kermis” – adică în traducere Chermeza Țăranilor. O petrecere în aer liber, cu muzică și dans și băutură … ce-și pot dori oamenii mai mult? Ei bine, acest tablou (semnat pe la 1665 de maestrul flamand David Teniers), mi-a atras atenția prin aceea că o femeie (ceva mai în vârstă) ajută un bărbat (ceva mai tânăr) să se ridice în picioare – căci a căzut (săracul!) lângă niște râmători, cu privirea pierdută …

Ce forță morală are acest tablou! Vă rog priviți-l, întrebându-vă cu ochi de Părinte – ”ce-i de făcut, cu cetățenii trumentați?” . Poate veți găsi ușor răspunsul, în inimile voastre … 

e unul din porci, dar e porcul meu

 


Când ai căzut pe panta exagerărilor se întâmplă uneori să uiți de tine și să te iei de cine nu trebuie. Presa, a patra putere, despre Drumpf …


Au trecut 8 ani … și Obama are bagajele pregătite.

Îmi aduc însă aminte – ce tristețe a fost la vremea primei sale alegeri – când sărmanul american (ăl de crede în valoarea votului său) – își punea problema alegerii între un octogenar, o femeie și un negru. Din teribila confruntare, a ieșit învingător cine știm.

Acum, e timpul să învățăm despre omul-care-are -atuul trompetei: poți să-i spui tupeu, dar nu știu câți americani ar înțelege acest cuvânt.

Ce trebuie să reținem – că ”trump” înseamnă ”atu” (adică o carte puternică, în jocurile de cărți ale englezilor – whist, bridge …) iar televiziunile sunt hipnotizate, chiar vrajite de sunetul trompetei acestui Till Eulenspiegel care are șanse (reale?) de a conduce lumea în următorii ani …

Mai grav e – că n-o spunem noi, o spun chiar ei: asul din mâneca lui Trump e manipularea presei – pentru că știe să le vândă senzaționalul, știe să apară în headlines (titluri). Cu Trump, vom intra în adevărata eră a senzaționalului! Doamne, ajută-ne!

trump


Democratia are părțile ei slabe, iar faptul că cei fără principii etice și fără educație au drept de vot – la fel ca cei principiali și educați, face parte din jocul cu focul iubirii de-a dreptatea si adevarul.

În atari condiții, cei înfometați și dornici în a recupera nivelul de colesterol care să le asigure riscul de ACV și/sau infarct, se supun orbește promisiunilor nebunilor care cred că vor muri în funcție.

Ajuns la 79 de ani, Sepp Blatter are impresia că e nemuritor. FIFA, împreună cu UEFA, au adus fenomenul fotbalistic la cote de popularitate nemaiîntâlnite – dar acum cred că se joacă o carte politică importantă, care-mi aduce aminte de Olimpiada de la Moscova din 1980. Atunci, democrațiile occidentale au refuzat să participe la Jocurile Olimpice, pentru că au vrut să transmită un semnal de schimbare.

Și acum, cred că se urmărește același lucru: să nu se mai meargă în Rusia, în 2018.

Asta înseamnă că o serie de proiecte (a se citi finanțări) trebuie tăiate. Nu de alta, dar construcția de stadioane se dovedește a fi o rețetă de spălare de bani. Despre care săracii brazilieni, dacă vă aduceți aminte, au scandat îndelung pe străzile lor… Dacă au avut sau nu dreptate, rămâne de demonstrat – deocamdată, unul din cele mai scumpe stadioane care s-au construit vreodată, în capitala Brasil (Garrincha Stadium, vezi mai jos), sunt folosite pe post de … parcare! Asta să-nsemne că acel capitol intitulat ”notă de fundamentare și recuperare a investiției” – a lipsit din proiect?! …

Ce e curios e că la vârsta lui, Sepp Blatter nu se gândește la retragere. Probabil că nu a avut grijă să-și facă prieteni, alături de care să petreacă clipe de ”Povești, Povestiri, Amintiri” … vorba lui Ion Creangă.

mane garrincha brasilia football stadium


Temasek Holdings este un fond de invesitii suveran care reprezintă interesele statului Singapore (evaluarea activelor la data de 31 Martie 2014 este de 223 miliarde de dolari). Împlinind recent 40 de ani, întreprinderea își pune întrebări interesante legate de evoluție într-o lume aflată în schimbare. Filmulețul de mai jos se încheie optimist (să nu spun ”tonifiant”) pentru oricare din noi, cei aflați la mijlocul vieții: ”At 40, Our Journey Has Just Begun!”

Dar mai este încă un film pe care vi-l recomand (vezi mai jos) – pentru că veți descoperi în el esența leadershipului asiatic: viața cedată în schimbul binelui țării și familiei, valori pe care un bărbat este obligat să le apere. La despărțirea de șeful statului, compania de stat Temasek aduce un omagiu Domnului Lee Kuan Yew (1923 – 2015), conducătorul ”de-o viață” a unui stat de 5 milioane de locuitori care și-a câștigat prin muncă respectul lumii întregi.

Nu aveam nimic – se spune la un moment dat în film, afară de poziția geografică și bărbații hotărâți să lase ceva în urma lor. Am muncit pentru a ajunge aici: am ridicat o infrastructură la cele mai înalte standarde, am investit în educație. Acum avem pe lângă poziția geografică, o infrastructură pe care mulți o invidiază și o forță de muncă foarte calificată. ….

Iată ce trebuie să învețe politicienii, de pretutindeni: că patriotismul nu a murit, că interesele locale sunt o forță mobilizatoare, dar mai ales că rolul lor este de a se concentra asupra creării de premise. Oamenii, entuziasmați să muncească vor face restul (putem reflecta asupra muncii ca opus al … furtului, sau cerșitului – dar ne oprim aici).

Politica ”de stat” – înseamnă existența unei viziuni împărtășite de toți cetățenii (lideri și oameni de rând) pentru a crea o imagine coerentă acelui stat. Altfel, forțele externe care de cele mai multe ori au interese diferite, își fac propriile jocuri. Altfel, apare îndoiala: noi pentru cine muncim?

Politicianul ”de stat” înțelege că rolul său este de a crea premise pentru direcții de dezvoltare pe care nu are cum le cunoaște pe de-a-ntregul. De aceea, odată cu premisele, trebuie să propună valori etice, iar exemplul personal este fundamental.

Politicianul ”de stat” face să pălească politicianul ”de partid”. Sau mai bine spus, îl pune în lumina micului să adevăr de grup …