Suntem la pauza meciului Grecia-Coreea de Sud, şi încerc să îmi imaginez cum ar reuşi să ţină piept o selecţionată a Balcanilor acestor vitezişti disciplinaţi îmbrăcaţi în roşu…

Nu cred că e de vină nici culoarea echipamentului şi mi-e greu să pun apatia jucătorilor eleni pe seama crizei care i-a lovit rău în peninsula natală – leagăn al civilizaţiei europene…

La golul din faza fixă, grecii din teren au dormit. Probabil că acasă la ei, mulţi tineri talentaţi îşi vor fi muşcat pumnii că nu au fost băgaţi în seamă la selecţie. Nici ei, nici noi nu putem renunţa la cei care au rămas doar cu numele – ciudat, de parcă în Balcani ar fi circulat legenda lui El Cid Campeador! Ne lipseşte probabil tehnica schimbului de generaţii.

Acest meci al ousiderilor grupei B nu face altceva decât să ajute moralul unor sud-coreeni aflaţi în competiţie cu fraţii lor din nord dar mai ales cu o imagine de acum 8 ani, când pe nedrept au reuşit să elimine Italia…

Pe nedrept? Timpul estompează până şi cele mai mari nedreptăţi. Istoria aparţine câştigătorilor, iar până una-alta, Italia e capioana en-titre.

După golul lui Soo, vine şi golul şeptarului Park (de la Man United).

Intră Kapetanos, anunţat ca ultimă şansă de către speakerul TVR-ului. Poate un om să rezolve ecuaţia unei echipe întregi? Îl vor ajuta rugăciunile stăpânului său de la Steaua?

Fotbalul are legile lui, iar combativitatea (sau “tupeul” – cum îi spune Hagi, amuzându-se de isprăvile sale din tinereţe) nu poate fi provocată metafizic. Mai ales dacă motivaţia e … una financiară iar lupta are loc pe un stadion ce poartă numele lui Nelson Mandela!